Cu sufletul meu plin de bucurie,
La Tine vin cu mulţumire Tată,
Căci din izvorul Tău de Apă Vie
Mi-ai dat să beau şi eu apă curată.
Când mă hrăneam cu roşcove stricate
Şi setea încerca să mă răpună,
Când nu găseam în nimeni bunătate
Şi-o vorbă de alin măcar să-mi spună,
Tu mi-ai ieşit în cale cu iubire,
Te-a-nduioşat fiinţa mea plăpândă...
Nu voi uita nicicând acea privire,
Ce minunată e şi cât de blândă.
De-atunci mă însoțeşti cu Mână tare,
Îţi simt prezenţa Ta mereu cu mine,
În ceasul de necaz îmi dai răbdare
Şi bucurie-n zilele senine.
Tu-mi dai izbândă Doamne în lucrare,
La Tine totul este cu putinţă,
Şi când sunt pus vreodată la-ncercare
Tu-mi întăreşti din nou a mea credinţă.
Nu m-ai lăsat nicicând pradă rușinii
Când cei răi încercau să mă zdrobească.
Tu Cel ce eşti Părintele luminii
Mi-ai dat înţelepciunea Ta cerească.
De-aceea vreau să-Ţi cânt cu bucurie
Un cânt spre laudă şi spre proslăvire
Şi viaţa mea întreagă, numai Ţie
Să Îți slujesc smerit cu bucurie.