. GÂNDURI
Cum reușesc să scriu, nici eu nu știu,
Dar știu că Dumnezeu este azi viu,
Pe un prompter de ar curge rima, n-aș putea să scriu
Eu vărs în poezie tot ce sunt eu, inima mea, așa cum știu.

Aș vrea să fiu o lampă în vers să luminez,
Să fiu balsam divin și sufletul rănit să bandajez,
Mă tem de cicatrici ce stau ascunse sub o coajă fină,
Replica unei cicatrici nevindecate încă, eu nu doresc să vină.

Cu un creion neascuțit încerc să scriu, vreau rana să astup,
Mă tem ca fina coajă, ce este ca un praf, să nu o rup,
Se va închide, se va vindeca, dar trebuie s-o protejez,
Orice ecou ce vine din trecut aș vrea să îndepărtez.
Emilia Dinescu