Doamne, suntem atât de ușuratici
Și ne înșelăm, căci ne numim creștini
În toate ne purtăm ca niște bieți fanatici,
Dar Ție, Doamne îți suntem ca străini.
Ne credem fii Tăi și spunem asta tare
Și chiar avem tupeul s-o spunem tuturor,
Dar pan' la faptă, Doamne, credința noastră moare
Și când să facem fapte, ne depărtăm ușor.
Chiar suntem fii Tăi și știm și Legea Ta,
Dar oare avem dreptul să ne purtăm așa?
Degeaba-i alergarea că noi ne-om depărta
Când va veni prigoana, toți ne vom furișa.
Emilia Dinescu