GÂNDURI
În tăcere trec anii, mi-aduc bine aminte,
Eram copil, ca alții, nu am fost prea cuminte,
Un pas eu am făcut, chiar într-o toamnă rece,
Și a mea copilărie a îndrăznit să plece.

Atunci m-am bucurat, am devenit majoră,
Regret și astăzi clipa, n-am fost destul minoră,
O frunză este viața, demult mă simt bătrână,
Trec clipele întruna, e o altă săptămână.

Toamna în care nu ne-am mai găsit,
Am realizat, copilul ce a fost demult ne-a părăsit,
Speranță nu mai e, timpul nu se întoarce,
E toamna vieții noastre, ne place, nu ne place.
Emilia Dinescu