ZORII CARE MIROS A POEZIE
Zorii care miros a poezie mă îndeamnă spre rugăciune,
Căci nu cafeaua îmi dă energie, nu-i minune,
E doar o legătură cu dumnezeirea,
Și în tăcere îmi analizez pornirile și firea.

Zorii care miros a poezie mă îndeamnă la cercetare,
Îmi fac o analiză, un abur este viața, trecătoare,
Nu de cafea este nevoie, ci doar de rugăciune,
Mi-e dor de clipele de tihnă, după o simplă plecăciune.

Zorii care miros a poezie îi aștept, îi întâmpin cu un zâmbet,
De stau în rugăciune, sunt protejată într-al meu umblet,
Vorbesc cu Dumnezeu în versuri, nu numai dimineața,
Întotdeauna, de când mă știu, El protejata-mi viața.
Emilia Dinescu