DOR DE COPILĂRIE
Aromă de gutuie coaptă și de dovleac mustind într-un cuptor,
Mă duc cu gândul în depărtare, de copilărie mi-este dor,
Cu un oftat mă duc în amintire, doresc peltea cu scorțișoară,
Și aburi aromați de ceai de tei, parcă aievea mă înconjoară.
Zâmbesc, un zâmbet plini de lacrimi, un pic de dor, dar și durere,
Cu un oftat prelung, dar tainic, încerc să capăt iar putere,
De aș putea, numai o clipă, copil să fiu ca altădată,
M-aș inunda de fericire, dar nu se poate, niciodată.
Emilia Dinescu