Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Tâlharul
Autor: Costache Ioanid  |  Album: Taine  |  Tematica: Diverse
Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger ne´ntrerupt,
un convoi străbate largul bolţilor de dedesubt.
Şi curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oştiri ţinându-şi rândul,
vin în haine de lumină şi se-nalţă ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Şeol.

Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
apoi Eva, Set şi Abel, Noe, Terah, Avraam...
Iată... Isaac şi Iacov, smulşi din lanţurile grele,
Iosif ca o stea sclipeşte între unsprezece stele,
Moise uşurat de greul lespezilor din Horeb,
— Iosua îi stă la dreapta, iar la stânga e Caleb —;
Ghedeon privind cetatea şi oştirea fără număr,
Şi Samson, lăsând să-i cadă pletele mai jos de umăr;
David, fericit să uite de păcatele-i iertate,
Solomon şi toţi urmaşii casei binecuvântate,
toţi profeţii şi martirii ce-au murit frângându-şi dorul,
de la nepătatul Abel la Ioan Botezătorul.

Iar în faţa tuturora... ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!... purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!... cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce le-a întins.
Vai!... dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i  Împăratul slavei?“ „Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“

Şi târziu, când Paradisul s-a închis c-un vuiet lin,
printre stele, către poartă, vine-ncet un biet străin.
Ochii lui sunt plini de frică. Păru-n frunte. Faţa suptă.
Peste trupul plin de sânge, poartă o cămaşă ruptă.
- Ce vrei tu? îi spune unul dintre îngerii străjeri.
- Cine eşti? îl mai întreabă iscodind cu ochi severi.
- Eu?... răspunde-ncet străinul copleşit de un oftat,
sunt un păcătos din lume... Nu ştiu să fi fost păcat
să nu-l fi făcut în viaţă. Am ucis. Am jefuit.
De copil m-a prins o vrajă de pahar şi de cuţit.
Mă ţineam ascuns în peşteri şi pândeam pe cei bogaţi.
Sângele curgea ca apa. Apoi galbenii prădaţi,
mi-i luau toţi cârciumarii şi femeile pierdute.
Şi cădeam în zori pe-o vale între brusturi şi cucute.
La altare n-am dus jertfă nici o mierlă de când sunt.
N-am ştiut de rugăciune. N-am avut nimica sfânt.
O putere, un balaur, îmi da brânci să beau, să prad...
- Vai, destul... vorbi străjerul. Locul tău e-acolo-n Iad.
Şi, cu mâna lui întinsă, i-arătă în jos sub cer,
într-o gură de-ntuneric, flăcări vii într-un crater.
Se uită-ngrozit străinul. Iar apoi încet şopti:
- Da... acolo... Dar ascultă. Înainte de-a muri,
osândit fiind la moartea cea mai grea, mai blestemată,
ţintuit pe lemnul crucii, am văzut, hulit de gloată,
un profet murind alături. Ba... mai mult ca un profet!
Nu era un om din lume. Ci, sub fruntea de nămet,
Îi plutea în ochi o pace... şi-o dumnezeire-n grai.
El mi-a spus privindu-mi faţa: Azi vei fi cu Mine-n Rai!
Şi acum o întrebare... un cuvânt mai am de spus:
Dacă tot ce văd e Raiul, nu-i pe-aici acel Isus?...
- O! Isus? E-aici în slavă... tot ce vezi Îi aparţine.
Dar de ce-ţi acoperi faţa hohotind? Sau plângi, străine?
- Rogu-te, o vorbă numai... Nu ştiu cum să-mi spun amarul...
Dacă e Isus aicea... spune-I c-a venit tâlharul.
- Vino!... Poarta e deschisă... Domnul îi vorbeşte-n prag.
Îl priveşte lung tâlharul. Paşii înapoi se trag...
E Isus acest arhanghel în veşminte sclipitoare?
Părul... Nu-i al Lui. Nici brâul. Nici cămaşa de ninsoare.
Dar... privirea blândă... Ochii. El e! Şi-a căzut grămadă.
Cum? Dar cine îl ridică? Ochii lui nu pot să creadă.
- Doamne, sunt murdar... şi-n zdrenţe. Sunt...
                       şi-şi frânse vorba-n dinţi...
- Eu... în haine de lumină? Eu, tâlharul, printre sfinţi?
Şi luându-l blând cu Sine, strălucitul Voievod,
lângă tron ducându-l,  zise: „El Mi-a fost întâiul rod!“
Şi acum să ştie oricine: Unde a intrat tâlharul,
nu-i pe lume om să creadă şi să nu-l primească Harul!
Nu-i păcat pe care Domnul nu şi-a pus făgăduinţa.
Unul singur nu se iartă niciodată: Necredinţa!


Harul Domnului in versuri
Se citeste cu lacrimi, si probabil s-a scris cu lacrimi. Vorbesc despre lacrimile inimii care isi intilneste personal Creatorul si Mantuitorul.
Una dintre cele mai frumoase poezii
Este o poezie foarte frumoasa care imi place foarte mult.... Este ceva exceptional lucrarea lui Costache Ioanid!!! Domnul l-a binecuvantat intr-un mod deosebit!!!!
Extraordinar
Poezie extraordinara care merge impreuna cu cantarea "Sunt Iertat" ;)
darul iertarii
Poezia care a trezit la viata multe suflete adormite,este expresia dragostei lui D-zeu care cheama si astazi oameni la mintuire.Ma impresioneaza de fiecare data cind o ascult recitata intr-un program de evanghelizare si nu mi s-ar parea prea mult sa o ascult in fiecare zi.Apreciez lucrarea de evangelizare pe care o face autorul prin aceasta poezie.
Cred ca e cea mai frumoasa poezie.Dumnezeu la binecuvantat pe Costache Ioanid cu un dar extraordinar.Imi plac foarte mult poeziile lui . Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti. AMIN
Imi place foarte mukt aceasta poezie si nu pot sa nu scriu o mica apreciere.Ma miscat deosebit cuvintele acestei poezii.Este o binecuvintare pentru cei ce o aud.Frate Ioanid nu uita sa-i multumesti totdeauna lui Dumnezeu pentru darul Lui minuna de a putea fi o binecuvintare in lucrarea Sa.
Aceasta poezie este cea mai frumoasa dintre toate poeziile pe care le recit.
Adăugat în 29/03/2008
Foarte faina este poezia doresc ca Domnul sal binecuvinteze si sa nu deie inapoi. Tot asa!!!!!!
Adăugat în 31/03/2008
COMENTARIU
Aceasta poezie este un balsam de mingiiere pentru tristi,un leac pentru bolnavi ,o lumina pentru cei din intuneric ,si cea mai mare speranta pentu cei pacatosi,DOVADA VIE CA PRIN CREDINTA SINT MINTUITI. FRATE DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE.
Adăugat în 22/04/2008
un gand
O poezie minunata, deosebit de inspirata, cu mesaj puternic. Desi o stiu de mai mult timp, de fiecare data cand o aud ma misca pana la lacrimi...
Adăugat în 27/04/2008
talharul
pfff ii multumesc lui Dumnezeu ca am gasit in sfarshit poezia asta .....imi place la nebunie ....mai lumesc zicand:D .......faceti o fapta buna ca aveti aceste poezi online vrau sa va multumesc shi sa va incurajej sa nu renuntati .....fiti binecuvintati de Domnul
Adăugat în 11/09/2008
amare lacrimi vars
Doamne ,iarta-ma,am ajuns sa-mi doresc sa fiu macar talharul!Asa ca si Domnul nu-l privesc ca si pe un rau facator,caci credinta lui l-a mantuit.
Adăugat în 22/02/2009
poezia talharul
aceasta poezie este ca o rugaciune nu se poate sa o citesti si sa nu vrei sa fi mai bun,este un minunat dar facut de autor versuri care ne indeamna sa nu ne pierdem credinta si speranta si sa nu uitam ca Dumnezeu sia dat viata pt noi,EL a murit pt noi,iar noi trebuie sa traim pt EL.
Adăugat în 02/04/2009
Foarte Frumoasa Poezie. Aceasta Poezie Cand Am citit-o Simt ca mi sa Adresat Specisl mie, pt ca mi-se Potriveste. Foarte Frumoasa N-am ce Zice. Dumnezeu sa-va Binecuvinteze pe Totii.
Adăugat în 05/11/2009
poezie f. buna
Poezia asta,am recitat-o de mai multe ori,cu multi ani in urma...Si am vrut s-o mai zic odata ,acum vreo 2 luni,insa pana la urma,nu a mai fost loc in program...Consider ca este o poezie extraordinara a fratelui Ioanid...Ar putea ,de exemplu ,rivaliza cu Luceafarul lui Eminescu... Personal, consider ca fr. Ioanid a fost tot un geniu, desi nerecunoscut, in aceasta lume...Un geniu care va primi cununa slavei sus, in cer, o cununa cu multe diamante,cate unul pentru fiecare poezie pe care-a scris-o spre slava Lui Hristos....Iar poezia asta, Talharul, consider ca este una din inspiratiile speciale primite de la Domnul, o revelatie a ceea ce era posibil sa se-ntample cu talharul de pe cruce...Ca sa descopere ca fiecare om care-si pune increderea in Hristos, are sansa sa fie salvat,chiar daca in ultimul moment al vietii... Anka
Adăugat în 10/11/2009
poezia talharu este frumoasa si in acelasi timp ne pune pe ganduri ca si noi am fost odata ca acest talhar dar acum ne-am intors la Domnul.
Adăugat în 08/02/2010
poezie..
Eminescu e mic copil pe langa acest titan al poeziei ...
Adăugat în 21/02/2010
este o adevarata capodopera a poeziei crestine
Adăugat în 01/08/2011 de floridinmaracineni
foarte frumoasa poezie.si foarte ziditoare.recomand tuturor celor talentati in a recita poezii sa o recite in fiecare adunare in care vor merge!poate ridica multe suflete deznadajduite!
Adăugat în 31/10/2011 de claudiaadriana
Mi-e mila, de cel care a notat poezia cu nota mai mica de 10.
Adăugat în 05/01/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 46014
  • Export PDF: 112
  • Recomandări email: 4
  • Favorită: 22
  • Comentarii: 22
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni