GÂNDURI DE TOAMNĂ
Toamna mi-e poftă de castane coapte, aburinde,
Castana-i delicioasă, toamna este bogată în merinde,
Mi-e foame de șerbetul de castane, delicat,
Nu e rival nimic cu el, e aromat.

Un foșnet mă trezește din visare, sunt voioasă,
Lângă băncuța mea căzut-a o castană, chiar frumoasă,
Un zâmbet a-ți vedea pe chipul meu, de a-ți fi cu mine,
Eu știu că și castanele sălbatice sunt bune.

Deși mă dor genunchii, cu încăpățânare mă aplec,
Multe castane de prin frunze vreau ca să culeg,
Mă duc acasă, le transform într-o tinctură,
Căci reumatismul cere tratament fără măsură.

E liniște în jur, toți sunt demult în casă,
Ce dacă este frig și vânt, mie nu-mi pasă,
Iubesc liniștea toamnei și în tăcerea ei,
Înalț o rugăciune, te-ntreb, nu simți și tu, nu vrei? ! ...
Emilia Dinescu