GÂNDURI DE TOAMNĂ
Nostalgie de toamnă, noapte tăcută, inimi aprinse,
Am o dorință de a zice, dorințele-s scrise
Printre cuvinte ce cad la prima adiere a unui sentiment,
Provocând o durere, suspin, simt că dau faliment.

Fiori mă cuprind, în tăcere mă afund în disperare profundă,
Deși toamna-i frumoasă, viața nu e legată cu fundă,
E un amalgam de bune și rele, frumos și urât,
Deși cad adesea, cu Domnul de mână devin hotărât.

Nostalgie de toamnă, noapte tăcută, inimi aprinse,
Chiar dacă e greu mă leg doar de cer și de cele promise,
Dorința-n tăcere o port într-o rugă mereu,
Fiori mă cuprind, printr-un suspin eu vărs acum tot ce-i greu.

Adiere de jale și cădere nu doresc, le reneg,
Când stau în rugă, cu Domnul vorbesc, mă înțeleg,
Aleg doar speranța ce vine frumos ambalată de sus,
Este iar toamnă, sunt melancolică, dar realistă-n Isus.
Emilia Dinescu