Aş vrea, Isuse, paşii Tăi de Rege
Să treacă peste-al casei mele prag,
Să ne aduci slăvita sărbătoare,
Ca mai demult în Betleemul drag.

Aş vrea, Isuse, la Crăciunu-acesta
Să vii la noi, şi să nu Te grăbeşti;
Să ne mai spui de Taina-mpărăţiei,
De slava Cerului să ne vorbeşti.

Aş vrea să stai în locul cel de cinste,
Ca Preaiubit şi nu ca musafir,
Să ne priveşti adânc pe fiecare,
Să ne atingi cu mâna-Ţi de zefir.

Aş vrea s-aduci prin Duhul Tău lumină
Şi-n colţu-acesta frământat de dor,
S-aprinzi în sufletele obosite,
Făclia harului nemuritor.

Aş vrea cadourile noastre scumpe
Să nu ne fie cele care pier,
Ci darurile sfinte şi sublime,
Pe care le-ai adus la noi din cer.

Aş vrea să limpezeşti în noi destinul,
Ca să gândim la Patria de sus,
La sfânta moștenire de lumină,
La veşnicia fără de apus.

Aş vrea să mergi şi-n casele cu ceartă,
În cele cu mânii și dezbinări,
Să-aduci Iubirea caldă, iertătoare,
Şi-mbrăţişarea sfintei împăcări.

Aş vrea, Isuse, buna Ta privire
Să lumineze ochii-nlăcrimaţi,
Să ia amărăciunea de suspine,
Să rupă zidurile dintre fraţi.

Şi-aş vrea, Isuse, la Crăciunu-acesta
Adevărata sărbătoare să fii Tu!
Te rog, o, nu ne părăsit, Isuse...
Nu mai pleca de-aici, nu Te mai du!