Când trec prin valea morții,
Lumina întâlnesc,
Pe brațul sfânt mă poartă,
Ca să nu obosesc.

Mai întâlnesc prin vale,
Iubirea ce stătea,
Pe cruce dându-mi viață,
Când viața își dădea.

Când trec prin suferință,
Când gust al ei pelin,
Eu întâlnesc un dulce,
Căci Domnul mi-e alin.

Cu drag mă înfășoară,
Un dulce să-ntâlnesc,
Să pot în suferință,
Mereu să mulțumesc.

Când pasul mi se trece,
Prin foc și încercări,
Prin valea ei în față-mi,
Se-arat-o îndurări.

Îmi netezește calea,
Să pot înainta,
Ca să nu-mi fie pasul,
Agale-n valea grea.

Când marea se-nfioară,
Cu val înalt și greu,
Pe mare-n față-mi vine,
Mereu doar Dumnezeu.

De mână El mă ține,
Să fiu condus la mal,
Fără de nici-o teamă,
De-adânc sau de-al ei val.

Când trec prin grea durere,
Credința o îmbrac,
Cânt o cântare nouă,
În ea nu pot să tac.

Pe aripa iubirii,
Coboară un fior,
Să-mi vindece durerea,
Să o transforme-n dor.

Dar când prin biruință,
Trecută-i viața mea,
Cu inima deschisă,
Să mulțumesc aș vrea.

Eu șiu... pe-oriunde-aș trece,
Vre-o dată singur nu-s,
Ascuns nu stă de mine,
Nici harul, nici Isus.
Amin