La umbra crucii Tale, m-adăpostesc în grabă,
La ușă harul bate, când plânsul e-nsoțit,
De grelele suspine, ce parcă nu mă iartă,
Eu doar la cruce Doamne, putere am găsit.

În taină cânt cântarea, ce-aduce alinare,
Atunci când suferință, e lungă... este grea,
Pe strunele iubirii, mă-nalță bunătatea-ți,
Și cele întâlnite, rămân în urma mea.

Un adăpost în Tine, găsesc în strâmtorare,
Mă bucură-mplinirea, ce-o faci doar Tu mereu,
Mă înconjoară-n taină, iubirea-ți fermecată,
Splendoarea ei mă face, s-asculd de glasul Tău.

Cu porțile deschise, și mâinile întinse,
M-aștepți din alergarea, ce-o am atât de grea,
Cuvântul Tău mă-nalță, s-ating Dumnezeirea,
Să mă-ntărești în Duhul, căci Tu ești stânca mea.

La umbra crucii Tale, nu voi muri vre-o dată,
O jertf-atât de sfântă, pe cruce mi-aducea,
Un început al vieții, ce nu-și are sfârșitul,
Acolo unde astăzi, m-aștepti viață a-mi da.

În urma mea stau zorii, căci mă grăbesc spre Tine,
Un strigăt mi-este dorul, de Tine auzit,
Căci Doamne jos la cruce, în cea mai grea durere,
Nu pierd a mea nădejde, de Tine-s ocrotit.

Nu mă înghite timpul, ce uneori agale,
Se trage printre brazde, să fiu dus în adânc,
Eu știu... întotdeauna, în clipa disperării,
Cu mine este cerul, cu mine esre-un Sfânt.

Acolo jos la cruce, e toată izbăvirea,
Acolo i-a aminte, la strigăt Dumnezeu,
Nu mă clintește vântul, nici vremea cea din urmă,
Scăparea mea e harul, ce-l lasă El mereu.
Amin