Când n-a mai fost nici o speranţă,
Și toate stelele s-au stins,
Şi ceața de nesiguranţă
Tremurătoare m-a cuprins...

Atunci, când nu vedeam 'nainte,
Isuse, Rege Preaiubit,
Ai venit Tu cu şoapte sfinte
Şi inima mi-ai liniştit.

Cu-atâta pace şi răbdare,
M-ai luat de mână şi m-ai dus
Pe Muntele cu fruntea-n soare
Să văd sclipirile de sus!

Și mi-ai şoptit, că niciodată
Nimic nu ne va despărţi,
Nici oamenii, nici lumea toată,
Nici îngerii dac-ar veni.

Mi-ai pus în gură o cântare,
Şi-un vis, şi gândul înţelept,
Credinţă-n pasul pe cărare,
Şi dragoste aprinsă-n piept.

Şirag de veacuri dac-ar trece,
Isuse, nu m-aş sătura
Să Te urmez oriunde-ai merge,
Să fiu al Tău, pe Calea Ta!