Pentru-o palmă de pământ
Oamenii se încovoaie;
Îşi aruncă viaţa-n vânt,
Şi se bagă în mormânt,
Pentru-o mână de gunoaie.

Pentru cinstea la palat,
Pentru hainele luxoase,
Oare câţi acum se zbat,
Îşi dau sufletul curat,
Pentru zdrenţe de mătase?

Pentru coşul de năut,
Pentru blidul roşʼ de linte,
Pentru un câştig pierdut,
Oare câţi fraţi s-au vândut
Fără noimă, fără minte?

Pentru-un sac de gologani,
Vai, ce mulţi pierd veşnicia!
Şi la urmă, fără bani,
Pleacă tot goi şi sărmani,
Când sfârșesc călătoria.

Înţelept e-acel ce-a spus,
Că întreaga alergare —
Dacă-i fără de Isus,
Fără Ţara cea de Sus,
E-amăgirea cea mai mare!