Oare suntem gata, Doamne,
Azi când iar ne chemi să fim
Ucenici la-nsămânţare,
Lucrători în câmpul mare,
Cu credinţă să trudim?

Oare suntem gata, Doamne,
Când ne chemi să Te urmăm
Fără traistă, fără pungă,
Pe cărarea grea şi lungă,
Dragostea s-o arătăm?

Oare suntem gata, Doamne,
Când talanţii ni i-ai dat,
Să nu-i ţinem strânşi în glie,
Ci a Ta Împărăţie
S-o vestim în lung şi-n lat?

Oare suntem gata, Doamne,
Prin întunecoase văi
Să-nfruntăm orice cu Tine,
Să păşim fără ruşine
Rând în rând cu sfinţii Tăi?

Oare suntem gata, Doamne,
Nu la aur să privim,
Ci bogaţi în umilinţă,
Tari doar în a Ta credinţă,
Să luptăm şi să iubim?

Oare suntem gata, Doamne,
Printre lacrimi pe pământ,
Când avem sub sarcini grele
Un cer negru, fără stele,
Să ne bucurăm cântând?

Oare suntem gata, Doamne,
Să purtăm pe umeri cruci,
Fără murmur, fără spaimă,
Fără gând deşert la faimă,
Să-Ţi urmăm unde ne duci?

Oare suntem gata, Doamne,
Golgote şi noi s-avem?
Din mormânturi de durere
Să primim a Ta putere
Şi cu Tine să-nviem?