Ce-ai scris
cu mâna ta de mamă
În inima plăpândă
a copilașului din poală,
Nimic nu mai şterge,
nu destramă!
Nici valu-ntristării,
nici vremea uitării,
Ce-ai scris
nu mai spală!

Ai pus viitorul
pe fruntea de prunc,
Ca scrisul adânc
ce-n piatră rămâne!
Cântările tale,
şi zâmbetul sfânt,
Oftatul uşor,
privirea-ţi cu dor,
Se-adună și sunt:
Luminile
zilei de mâine!