O, Doamne, dă-ne Tu puterea
Sub mari poveri să nu cădem,
Şi chiar în noaptea cea mai neagră
Pe Tine, Soare să Te-avem.

Să nu ne-alunece piciorul
Cărarea când prea sus va fi,
Şi când ne va lovi durerea,
Tu mângăiere să ne fii.

Dac-am pornit pe-o cale lungă
Să-Ți împlinim porunca Ta,
Privirea să n-apuce-n urmă,
Ci doar 'nainte să ne stea.

Când vreun dușman flămând va bate
La poarta noastră obosit,
Să-l găzduim cu masa-ntinsă,
Ca pe-un prieten şi-un iubit.

Şi dacă-n schimbul bunătăţii
În jur vor râde mulţi de noi,
Batjocura, cu dușmănie,
Să nu le-o-ntoarcem înapoi.

Din florile iubirii noastre
Buchete albe să-mpărțim,
Duşmani şi frați, cu toţi să știe,
Oricine-ar fi, noi îi iubim.

Iar când primi-vom ca răsplată
Cununi cu spini însângeraţi,
Tăcuţi, pe drum, să ne luăm crucea,
Să Te urmăm ÎNCORONAȚI!