Aș vrea să nu mai simt durere
Dar fără ea nu aș putea,
Ca să am parte de-ndurarea,
Care mă poate vindeca.

Aș vrea să nu știu suferința,
Dar oare unde aș sfârși
Spre cer e drumu-n suferință,
E singurul ce poate fi.

Aș vrea să nu cunosc suspinul,
Dar suspinând pe drum adânc,
Fiorul cald venit din ceruri,
Îl pot simți atunci când plâng.

Aș vrea să nu cunosc zdrobirea,
Dar ea mă face strălucit,
Numai zdrobit pot fi pe placul,
Acelui care m-a-ntocmit.

Aș vrea să nu cunosc furtuna
Însă în ea e Dumnezeu,
Mă ține El pe culmea stâncii,
Căci sunt zidit de harul Său.

Nu vreau să știu ce poate vântul,
Atunci când bate furios
Dar în bătaia lui prin viață,
Mă duc aproape de Hristos.

Să gust din valul cel de mare,
Eu nici-o clipă nu aș vrea,
Dar mâna cea biruitoare,
Deasupra apelor stă ea.

Aș vrea să nu știu ce e greul,
Al vieții mele pe pământ,
Dar el purtat a fost odată
Pe dealul Golgota... de-un Sfânt.

Aș vrea ușoară ca să-mi fie
Cărarea cât călătoresc,
Dar mai ușor doar se coboară,
Spre-un loc ce nu-i Dumnezeiesc.

Aș vrea... dar nu este dorința,
Ce un creștin o poate-avea,
Privesc spre cer și strig, —, , O Doamne,
Să nu privești dorința mea".
Amin