Lângă crucea Ta Isuse,
Azi flămânzii se adună,
Cei ce-s apăsați în viață,
Vor durerea să își spună.

Cei fără puteri, ologii,
Vin și ei la crucea Ta,
Numai Tu poți sfinte Doamne,
Vindecare a le da.

Se adună oropsiții,
Prigoniți aici ce sunt,
Doar la poala crucii Tale,
E odihna pe pământ.

Doar la Tine e salvarea,
Doar acolo pot găsi,
Pe deplin iubirea care,
Poate inimi slobozi.

Se adună laolaltă,
Cei ce vale-au cunoscut,
Ei au înțeles că-n vale,
Numai Tu le poți fi scut.

Tu poți aripile-nfrânte,
Într-o clip-a vindeca,
Căci puterea peste toate,
Este doar în mâna Ta.

Se adună-mplinitorii,
De cuvânt în viața lor,
Dar și voia Ta cea sfântă,
Împlinesc în a lor zbor.

Ei sunt cei care la cruce,
Te așteaptă ca să vii,
Cu privirea neclintită,
Înspre-un loc din veșnicii.

Fără murmur le e calea,
Orișicât le-ar fi de greu,
Căci la căpătâiul crucii,
Stau fiii lui Dumnezeu.

Stau acei plini de credință,
Stau acei batjocoriți,
Care nu își pierd iubirea,
Nici când sunt scuipați... loviți.

Nici când valurile vieții,
Peste ei tot vin și vin,
Nici când norii se adună,
Nici când drumu-i un suspin,
Nici când noaptea este lungă,
Nici când vântu-i furios,
Stau în orice-mprejurare,
Jos la crucea Ta Hristos

Vor găsi înviorare,
Cei care sunt întristați,
Doar la cruce-i bucuria,
Celor care sunt uitați.

Ei vre-o dată nu sunt singuri,
Suferința i-a-nrudit,
Cu Acel care pe cruce,
Pentru ei... El s-a jertfit.

Vor rămâne totdeauna,
Credincioși pân-la sfârșit,
Nu privesc la greul vieții,
Dragostea ia mântuit.

Ei sunt rodul suferinței,
Cei care la cruce jos,
Zi de zi așteaptă clipa,
Revenirii lui Hristos.
Amin