Cetate tare-i Dumnezeu

Autor: Valentin Popovici | Album: Ploaie târzie | Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 01/10/2025

Referințe

Psalmii 27

Un psalm al lui David
Psalmii 27:1 Domnul este lumina şi mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?
Psalmii 27:2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei – prigonitorii şi vrăjmaşii mei – se clatină şi cad.
Psalmii 27:3 Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.
Psalmii 27:4 Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.
Psalmii 27:5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.
Psalmii 27:6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.
Psalmii 27:7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!
Psalmii 27:8 Inima îmi zice din partea Ta: „Caută Faţa Mea!” Şi Faţa Ta, Doamne, o caut!
Psalmii 27:9 Nu-mi ascunde Faţa Ta, nu îndepărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!
Psalmii 27:10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
Psalmii 27:11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă din pricina vrăjmaşilor mei.
Psalmii 27:12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.
Psalmii 27:13 O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…
Psalmii 27:14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!

Cetate tare-i Dumnezeu şi Stânca vieţii mele,
Şi Adăpost ocrotitor în vremurile grele.
De cine oare să mă tem? Ce m-ar înfricoşa,
Când Domnul e lumina-n veci, şi mântuirea mea?

Cei răi înaintează azi și vor să mă mănânce,
Dar e mai tare Dumnezeu, și planul lor îl frânge.
Când dau atacul contra mea cu sulițe din iad,
Tocmai prigonitorii mei se clatină şi cad.

O, nu-mi ascunde Faţa Ta, când năvălesc vrăjmaşii,
Ci pe cărarea harului povăţuiește-mi pașii;
Nu mă lăsa la bunul plac al dușmanilor mei,
Când vin, puhoi, şi mă lovesc, Te luptă Tu cu ei.

Chiar o oştire de-ar veni, oştire blestemată,
Şi-ar face contra mea război toţi demonii deodată,
Eu tot plin de încredere, aş spune liniştit,
„Doamne, Eu caut Faţa Ta! Cu Tine-s fericit!”

Un lucru cer în rugăciuni, și îl doresc fierbinte,
Aș vrea să locuiesc mereu în Casa păcii sfinte,
Și frumuseţea Domnului acolo s-o privesc,
În lumea plină de minuni a Templului ceresc;

În ziua când necazul rău va şuiera năpraznic,
În Cortul Domnului să stau, chemat de El la praznic.
Ascuns în palma lui Isus, mă voi adăposti,
Sub streaşina de fericiri, în cortul celor vii.

Mi se înalţă fruntea sus, şi cânt voios întruna,
Căci Domnul are-n mâna Lui triumful şi cununa.
Inima mea! Fii tare deci, nicicând nu dispera:
Căci Domnul e lumina-n veci, şi mântuirea mea!