Ce-s anii tăi de-o clipă? Ce-i timpul vieţii tale?
Un strop în infinitul oceanelor astrale.

Doar cât un lat de mână ţi-e numărul de zile,
O carte-abia-ncepută, cu doar câteva file...

O umbră din unghere, scânteie ce dispare,
Fantasmă ce se stinge, în razele de soare.

Suntem de ieri pe lume, şi-abia-nvăţăm cărarea,
Când, iată, că se stinge sfioasă lumânarea.

Dispare ca un sunet din tristele balade,
O doină tânguită, o frunză care cade.

Aşa ni se duc anii, ca stolul care zboară
Visând limanuri calde, visând o altă Ţară.

Te-ntreb, ştii care-i rostul acestei vieți deşarte?
Și unde se îndreaptă poteca după moarte?

Mai e ceva dincolo, sau doar nădejde goală?
E adevăr în Carte, sau Biblia înşeală?

Eu cred în Înviere, şi-n harul mântuirii;
Isus este Viaţa, şi Poarta nemuririi.

Încredeţi-vă-n Domnul, şi-n harul ce-l aduce
Isus Mântuitorul prin jertfa de la cruce!