Ce-i viaţa ta? Tu, omule, te-ntreabă,
Opreşte-te din alergarea ta;
Trec anii vieţii iute şi în grabă,
Un abur eşti, şi apoi vei pleca.
Priveşte cerul dincolo de zare,
În el strângeţi comori, în cerul sfânt,
Căci tot ce ai, sunt lucruri pieritoare,
Vor arde odată cu acest pământ.
Ce-i viaţa ta? Doar trudă şi durere,
Alergi neobosit din zori de zi,
Şi seara vii slăbit, fără putere,
Să aduni lucruri care vor pieri.
Ce-i viaţa ta? Aici pentru o vreme,
Eşti trecător, nu veşnic pe pământ;
Curând sfârşeşti, când Domnu`o să te cheme,
Eşti ca o frunză legănată-n vânt.