Într-un târziu m-am deșteptat din somnul
Ce mă ținea în mrejele-i perfide,
Și nu știam că amorțeala-i rece
Mă face rob... și chiar mă va ucide.

M-am dezbrăcat de haina neputinței
Și am pornit spre zări strălucitoare;
Cu aripi noi m-am înarmat, in grabă,
Și le-am deschis, doar, către cer și soare.

Să simt lumina blandă-a diminetii
Și să m-adap cu stropii fini de rouă
Din palmele ce-au fost crucificate
Și mi-au țesut, din răni, cămașă nouă.