Din mulțimea de păcate,
Unul de-ar fi neiertat,
N-aș mai avea veșnicie,
Nici viață, nici tărie,
Numai vai și silnicie
Dacă-aș ține un păcat.

Din toţi fraţii mei de luptă,
Dacă unu a căzut,
Şi s-ar rupe părtăşia;
Unde-ar mai fi veselia,
Fericirea şi frăţia,
Dacă unul s-a pierdut?

În întunecimea nopții,
Dacă n-aş avea o Stea,
Un Luceafăr, să-mi arate
Din tării de bolți curate,
Zorii zilei minunate,
Oare-aş mai putea umbla?

Prin atâtea văi de spaimă,
Dacă n-ar fi har de sus,
Să-mi aducă mântuirea,
Pacea şi milostivirea;
Cum m-ar prinde pătimirea,
Dacă n-aş fi cu Isus?

Şi din mii de vise sparte,
Dacă n-ar mai fi un vis,
Peste zare, să mă poarte...
Vai, ce chin, pe căi deşarte,
Dacă dincolo de moarte,
N-aş avea un Paradis!