Cuvântul Tău e-o candelă aprinsă,
Un far pe mare-n noaptea cea mai grea,
Ce minunată este cercetarea,
Ce minunată e iubirea Ta.

Puterea mă-nsoțește-n orice clipă,
Să pot să-naintez în vreme grea,
Ce minunată este bucuria,
Ce minunat ești Tu... iubirea mea.

Privirea Ta mi-e scut în largul mării,
N-am teamă când ridică valul greu,
O Doamne minunată-i ocrotirea,
Departe ce mă ține de ce-i rău.

Iubirea mă-nconjoară când furtuna,
Apleacă codrii care-ncet foșnesc,
Pe stancă-n adevăr stau în picioare,
Sub cerul care-ntruna îl privesc.

O Doamne, minunată ți-e lucrarea,
Și harul Tău e-atat de minunat,
Mi-e inima-nflorită de nădejdea,
Ca Tu vei reveni pe nor îndat.

Fiorul plin de viață mă-nsoțește,
Sunt viu căci viată-n mine Tu ai pus,
Ce har măreț sa am în cer un Tată,
Să am un frate cum ești Tu Isus.

Porunca Ta îmi este desfătare,
Ce minunat e-atunci când sunt în ea,
Umil, supus și doar în ascultare,
Atunci ma fericește voia Ta.

Îmi ești lumina vie printre stele,
Și-n noapte văd doar urma ce-ai lăsat,
Pe ea un cânt îmi este alergarea,
Cat de plăcut e-atunci... și minunat.

Frumoasă primăvară mi-este viața,
Căci soarele în ea e Dumnezeu,
În lupta grea mi-aduce biruință,
Să pot să-naintez chiar de e greu.

În fața mea stă cerul căci dorința,
E vie cu Isus de a cina,
Condus sunt azi de-a lui învățătură,
Purtat mereu... mereu de mână Sa.
Amin