Dacă în depărtări te poartă soarta
Şi poate ai uitat al tău trecut,
Copile, treci şi mai deschide poarta
Căsuţei dragi în care ai crescut.

Te-aşteaptă-n sat grădina părăsită
În care nu mai creşte decât fân,
Şi pe o bancă veche, ruginită,
Mămica ta şi tatăl tău bătrân.

Fă-ţi timp să treci pe uliţa-ndrăgită
Şi-un cântec din pruncie să îngâni,
Ca să nu uiţi găleata învechită
Şi scârţâitul roţii de fântâni.

Opreşte-te să vezi bisericuţa
Unde cândva, de Paşti sau de Crăciun,
Veneai cu drag condus de bunicuţa
Şi-ai învăţat să fii un pic mai bun.

Treci pe la şcoala unde prima dată
Ai mers sfios în haină de şcolar,
Ca să nu uiţi de clasa-ntunecată
Şi pantalonii rupţi la buzunar.

În satul cu poveşti nemuritoare
Găsi-vei totdeauna lucruri noi...
Copile drag, plecat în depărtare,
Mai vino câteodată înapoi!