1. Țânțarul cu cântări te mușcă,
iar ticălosul lingușind;
ferește-te de cei ce astfel să te încânte se deprind.

2. Cel ce prea te pupă-n bot
vrea să-ți ia din pungă tot.

3. Cine prea să pară vrea
are-n inimă ceva -
fugi de cei ce-n jur ți-aduni
prea în grabă prieteni buni.

4. Cuvântu-i la cel tâlhar
ca undița la pescar,
când îți pare mai frumos
este mai primejdios.

5. Prefăcutul să nu-l crezi
că te-nșeală și când vezi,
noaptea fură
ziua jură -
după buze-i mielul blând,
după gheară lup flămând.

6. Cel prefăcut se schimbă ca frunza după vânt,
cel mincinos se lasă ca iarba la pământ,
cel necinstit se pleacă cu laude oricui
- cel înțelept îi lasă și merge-n casa lui.

7. Cine-odată te-a-nșelat
nu-l mai crede om curat,
cine-odată te-a mințit
nu-l mai crede om cinstit.

8. Păzește-ți gâștele când vezi că vulpea le descântă,
păzește-ți gâtul când țânțari pe la urechi îți cântă,
păzește-ți casa când un hoț îi dă târcoale seara
- de cel fățarnic și mieros acopere-ți comoara.

9. Nu te-ncrede-n fiecare câine care dă din coadă,
mulți te mușcă chiar în clipa când mai umili par să șadă.

10. Nu te prea încrede-n omul ce se gudură prea tare,
negreșit acesta gânduri necinstite-n suflet are.

11. După apus să lauzi ziua, iar omul după ce-a murit,
nu-l prețui pe ce promite, ci după ce-a înfăptuit.

12. Omul sincer și cinstit
se-ntristează lingușit,
omul prost și-nfumurat
suferă nelăudat.

13. Lingușind câștigi prieteni,
spunând drept - câștigi dușmani,
dar viața se măsoară
în virtute - nu în ani.

14. Pentru cel ambițios
totul pare dușmănos,
prieten pare numai cel
care-i spune ce vrea el.

15. Mulți lingușitori e-n stare
să-ți adune-averea mare,
numai prieteni buni și sinceri să-ți adune nu-i în stare.

16. Este câte-un om ce poate a zâmbi vorbind frumos
când în inima lui totul afli că e ticălos
- fii cu grijă, mai cu seamă la acei ce-ți prea zâmbesc,
vai, adesea acești oameni ce nelegiuiri urzesc!

17. Ceainicul cel plin nu strigă
numai cel gol, pe cuptor -
omul cel cinstit nu știe câte cel lingușitor.

18. Cel ce-mi laudă virtutea vrea adesea să mi-o fure,
cel ce-mi mustră slăbiciunea mi-o învață cum să-ndure.

19. Vorbele cele amare sunt ca doctoria bună,
cele dulci sunt ca otrava,
- pentru cel ce stă-n minciună.

20. Ce nefericit e-acela ce sărută mâna cui
i-ntinează conștiința și-i ucide fiii lui,
cui i-a nimicit credința și i-a înjosit iubirea
- nimenea ca el nu știe cât de grea e lingușirea.

21. Boul tot pe bou îl linge
și vițelul pe vițel,
tot așa lingușitorul laudă pe cei ca el.

22. Mama relelor vieții e iubirea cea de sine;
egoistul nu-i în stare nimănui să facă bine.

23. Rugăciunile făcute cu un gând lingușitor
Dumnezeu nu le ascultă, El e împotriva lor.

24. Blestemat de orice limbă este cel iscoadă
și lumina mântuirii n-are-n veci s-o vadă.

25. Cei ce laudă trufia lingușind pe cel tiran
se fac robii silniciei -
și se-nchină lui satan.

26. Și pe-un demon ți-l faci prieten
dacă-i zici mereu pe plac
- dacă-l lingușești pe-oricare
nu te strici cu nime-n veac.

27. Pentru-a-i câștiga pe oameni nici un fel nu-i mai ușor
decât a le spune-ntruna ceea ce le place lor,
a vorbi ca ei, a spune că e bine tot ce fac
- dar c-o astfel de purtare om cinstit n-ajungi în veac.

28. Când stăpânul se-nconjoară
cu prea mulți lingușitori,
cei mai mari sunt niște netrebnici
- cei mici - niște cerșetori.

29. Să nu lingușești pe nimeni - nici să te lași tu la fel,
lingușirea e un șarpe îmbrăcat în chip de miel.