Dacă vreodată ai pornit
Prin praful miilor de ani,
Să cauţi în duhul zdrobit,
Un Miel ce-a fost cândva jertfit,
Va fi un ceas când negreşit
Vei trece şi prin Ghetsimani.

Vei întâlni mulţi peregrini,
Veniţi cu dorul de-a vedea,
Priveliştea unei grădini,
Acei îmbătrâniţi măslini,
Bujori înmirsmaţi şi crini,
Şi-o piatră ce ascunde-n ea,

Istoria de neuitat
A Lui Isus ce plânge,
Pe piatra rece-ngenuncheat,
Atât de greu împovărat,
În cât sudoarea-I s-a schimbat
În picături de sânge.

Spre Tatăl Sfânt din Cer striga
În chinuri ca de moarte,
Rugându-L dacă s-ar putea,
Paharul greu a-l depărta,
Căci vina mea şi vina ta
Era prea greu s-o poarte.

Măslinii, martori de temut,
Depun azi mărturia.
Căci sunt acei ce au văzut,
Cum Iuda doar cu un sărut,
Ca un străin necunoscut
Vânduse pe Mesia.

Sărmane om setos de bani,
Scăldat în suferinţă...
De peste două mii de ani,
Un drum pavat cu bolovani,
Te duce până-n Ghetsimani,
Ca să găseşti credinţă...