Ca suflul unui vânt puternic ce-nalţă valuri mari pe mări,
Se-aude vuietul oştirii satanice în depărtări.
Mai mult acum ca niciodată, vrăjmaşul luptă înrăit,
Că zilele-i sunt numărate şi vremea lui e pe sfârşit.

Prin servii lui cu viclenie el se strecoară printre sfinţi,
Cu vorbe dulci amăgitoare, făcând chiar rugăciuni fierbinţi.
Însă Isus n-a dat uitării poporul Lui cel sfânt nicicând,
El a avut dintotdeauna străjeri ce-n noapte stau veghind.

Se-aud paşi grei încet cum urcă, în miez de noapte sus pe zid,
Şi scârţâind din temelie porţile răului se-nchid.
Căci s-au trezit gata de luptă cei ce prin Har au fost chemaţi,
Să stea de veghe în cetate cu Adevărul înarmaţi,

Cu sabia şi armătura Credinţei lor de neînvins,
Plini de Iubire, Pace sfântă şi râvna care i-a aprins.
Strigarea lor se-aude astăzi din răsărit până-n apus,
Acum vremea cercetării, curând va reveni Isus!

“ Treziţi-vă!” strigă străjerii... “ Destul cu-al nepăsării somn!
E vremea să-L cinstim cu toţii, în inimi pe Hristos ca Domn!
Ceştini! Îndepărtaţi trăirea evlaviei de fome reci,
Căci drumul ei curând sfârşeşte în focul iadului pe veci.

Alăturaţi-vă mulţimii ce stă de veghe-n orice ceas,
Printr-o trăire-n curăţie şi dragoste la orice pas.”
Eu am răspuns chemării sfinte, prin Har am devenit străjer,
Şi m-am legat cu toată fiinţa şi tot ce sunt numai de Cer.

În orice zi Cerescul Tată, îmi prin Duhul Său cel Sfânt,
Călăuzirea minunată în lupta pe acest Pământ.
De când i-am cunoscut Iubirea eu nu mai pot să tac şi spun
Despre Lucrarea-I minunată, cât e de-ndurător şi Bun!

Când trec prin văi întunecoase, şi cerul e-ncărcat cu nori,
Când inima mi se-ntristează şi simt ai răului fiori,
Chem totdeauna prin credinţă în ceasul greu întunecat,
Puterea Sângelui de Jertfă pe Crucea Golgotei vărsat.

El spulberă şi-alungă ceaţa poverilor din calea mea,
Mă trece-nvingător în pace prin orice uneltire rea.
De ce mai staţi la îndoială, creştini ce numele-I purtaţi?
Isus curând pe nori se-arată, fiţi gata să-L întâmpinaţi!