- Prorocul Ilie
- 1 Imparati 17:1 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”
- 1 Imparati 17:2 Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
- 1 Imparati 17:3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
- 1 Imparati 17:4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
- 1 Imparati 17:5 El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
- 1 Imparati 17:6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu.
- 1 Imparati 17:7 Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
- Văduva din Sarepta
- 1 Imparati 17:8 Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
- 1 Imparati 17:9 „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”
- 1 Imparati 17:10 Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”
- 1 Imparati 17:11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.”
- 1 Imparati 17:12 Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”
- 1 Imparati 17:13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.
- 1 Imparati 17:14 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.’”
- 1 Imparati 17:15 Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme au avut ce să mănânce ea şi familia ei şi Ilie.
- 1 Imparati 17:16 Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
- Învierea fiului văduvei
- 1 Imparati 17:17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el.
- 1 Imparati 17:18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?”
- 1 Imparati 17:19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.
- 1 Imparati 17:20 Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?”
- 1 Imparati 17:21 Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!”
- 1 Imparati 17:22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat.
- 1 Imparati 17:23 Ilie a luat copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.”
- 1 Imparati 17:24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”
La Pârâul Cherit
Autor:
Ilie Belciu
|
Album:
Ferestre spre har
|
Tematica:
Incurajare
Resursa adaugata de iliebelciu in 12/03/2008
Resursa adaugata de iliebelciu in 12/03/2008
Referințe
Îţi mulţumesc, o Tată, cu-ntreaga mea fiinţă
De viaţa fericită ce-o am prin Harul Tău,
Şi mai presus de toate că-mi dăruieşti credinţă,
Să cred că Tu eşti Domnul, Puternic Dumnezeu.
Adeseori vin corbii trimişi Doamne de Tine,
Făcând să nu duc lipsă în viaţă de nimic,
Şi-atunci când izbăvirea nu ştiu de unde vine,
Eu prin credinţă ochii spre Tine îi ridic.
Au fost şi vremuri triste, când mi-a slăbit credinţa,
Când a secat pârâul speranţei la Cherit,
Dar Tu prin îndurare adus-ai biruinţa,
Şi-n Dragostea Ta mare din nou m-ai izbăvit.
Doar Tu mi-ai fost salvarea, în orice încercare,
Şi când prin necredinţă adânc Te-am întristat,
Ţi-ai arătat Puterea din Mâna Ta cea tare,
Făcând lucruri măreţe ce nu le-aş fi visat.
Ajută-mi, Sfinte Tată, în vremuri de-ntristare,
Când va seca pârâul să nu mă îndoiesc,
Căci Tu poţi pretutindeni să redeschizi izvoare
Şi darurile Tale nicicând nu se sfârşesc.
Să pot fără cârtire, smerit şi în tăcere,
Răspuns la rugăciune în taină aştepta,
Să fiu robul credinţei ce-n umilinţă cere
Să se-mplinească-n toate, doar Sfântă Voia Ta.
Amin
De viaţa fericită ce-o am prin Harul Tău,
Şi mai presus de toate că-mi dăruieşti credinţă,
Să cred că Tu eşti Domnul, Puternic Dumnezeu.
Adeseori vin corbii trimişi Doamne de Tine,
Făcând să nu duc lipsă în viaţă de nimic,
Şi-atunci când izbăvirea nu ştiu de unde vine,
Eu prin credinţă ochii spre Tine îi ridic.
Au fost şi vremuri triste, când mi-a slăbit credinţa,
Când a secat pârâul speranţei la Cherit,
Dar Tu prin îndurare adus-ai biruinţa,
Şi-n Dragostea Ta mare din nou m-ai izbăvit.
Doar Tu mi-ai fost salvarea, în orice încercare,
Şi când prin necredinţă adânc Te-am întristat,
Ţi-ai arătat Puterea din Mâna Ta cea tare,
Făcând lucruri măreţe ce nu le-aş fi visat.
Ajută-mi, Sfinte Tată, în vremuri de-ntristare,
Când va seca pârâul să nu mă îndoiesc,
Căci Tu poţi pretutindeni să redeschizi izvoare
Şi darurile Tale nicicând nu se sfârşesc.
Să pot fără cârtire, smerit şi în tăcere,
Răspuns la rugăciune în taină aştepta,
Să fiu robul credinţei ce-n umilinţă cere
Să se-mplinească-n toate, doar Sfântă Voia Ta.
Amin
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2478
- Export PDF: 8
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
1 Timotei 4:16 Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora; stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.