Cum să pășesc în harul Tău
când nu mai am credință?
Ce să-ndrăznesc a-ți cere oare
când nu e cu putință...
Iar gândul meu devine greu
și încâlcit deodată
Mi-e teamă de inima mea
să nu devină piatră...
Oare ai să-mi vii în ajutor?
oare mă vezi în vale?
Deasupra mea se adună nori
și-s numai pietre-n cale
Am mai strigat și alte ori
furtunile sunt multe...
Oare ai să vii să mă ridici?
să mă pui sus pe munte?


Cum să continui drumul meu
când nu mai am putere?
Când nu-s convins de crezul meu
Și orizontul piere...
Nu m-am pierdut pe la răscruci
prin arșița fierbinte
Căci eu credeam că Tu mă duci
că Tu-mi mergi înainte
Dar când privire-am ridicat
Erai plecat de lângă mine
și iar spre ceruri am strigat:
Îndură-te, fă-mi bine!
Nu mai lăsa să cadă iar
și grindină și fulger
Căci mă-ngrozesc și iarăși pierd
sămânța de credință
Mai dă-mi un sâmbure de dor
un strop de duh de rugăciune
Să pot să las înaintea Ta
ce-n vorbe nu pot spune...


Cum să fiu tare când chiar azi
m-am răsucit sub mine
Când sunt lovit peste obraz
și nu-mi mai dai nici un răgaz
Nici înger să m-aline...