Toiagul Cuvântului Tău lovește pământul
Și din țărână curg izvoare de ape vii
Dreptatea Ta se coboară din cer
îmbracată în milă...
Vine pe aripile iertării...
Neprihănirea nu este a noastră...
Dar ni s-a făcut mare har
Punându-ne în piept chivotul...
Făcând din inimile noastre un sanctuar...

În mijlocul pustiului apar apele Tale
Cele mari și-nvolburate
Se scurg peste ogoarele noastre uscate
E plin poporul de grânare, de hrană și de binecuvântare
Se deschid căi... se luminează văi...
Mântuirea este darul cel mai măreț
Este minunea cea mai mare...

Domnul vorbește
prin puterea Cuvântului Lui
se trezește poporul la viață...
Nimeni nu mai geme sub povara asupritorului sub osânda pustiitorului
Poporul ascultă cu cutremur
cu teamă sfântă

Tu ne scapi de lanț și de osândă
Prin puterea Ta, tu vindeci inima
Când îți descoperi Slava...
Orice făptură o poate vedea...
Nimeni și nimic nu-Ți poate împiedica lucrarea...

Da, Domnul vine cu putere
Și cine îi va sta împotrivă...
El își paște turma ca un blând Păstor
Își poartă pe brațe mielușeii
Îi poartă la sânul Lui până trec dușmanii, mișeii...
Până pot merge pe picioarele lor
El este Păstorul Păstorilor