Ai grijă că vorba-nţeleaptă,
Mai multe-nţelesuri nu dă!
Ea este adânc cumpănită
Şi-n inimi curate ea stă.

Ce dulce e vorba cinstită
Ieşită din gândul curat!
Ea dă celui trist mângâiere,
Lăsând la nevoie un sfat.

Ruşine-ţi aduce întruna,
Cuvântul rostit fără rost,
Dar mult se înşeală minciuna,
Crezând că se uită ce-a fost.

Căci nu pentru prea multă vreme,
Ascuns adevărul va sta,
Şi vai! Cum cel rău se va teme,
Când sus, pe 'nălţimi va striga.

Să nu-ţi fie teamă vreodată
De cei ce minciunii slujesc,
Căci ei precum pleava uscată,
Se spulberă-n vânt, cât clipesc.

Alege dar, calea cea dreaptă,
Ce-i sfântă şi duce în sus
E singura cale curată,
Pe care a mers şi Isus.

Ai grijă, priveşte-ţi lăuntrul,
Mormânt văruit să nu fii.
În tine să fie-adevărul
La alţii să-l poţi dărui,

Din inimă bună curată,
Întruna-adevăr să rosteşti,
Căci vorba ta spune adesea
Aşa cum în inimă eşti.

Veni-va o zi când minciuna
În faţa dreptăţii va sta,
Atunci când perdeaua ce-ascunde,
Pe veci la o parte s-o da.

Atunci flutura-vom drapelul
Pe care-adevăr este scris,
Pe veci vom uita nedreptatea
Aşa cum Isus ne-a promis.