Învaţă-mă să fiu smerit 
Sub crucea Ta Isus iubit 
Să stau mereu, ca să primesc 
Harul ceresc, Dumnezesc 
Învaţă-mă să preţuiesc 
Tot ce e sfînt, Dumnezesc 
Cuvîntul Tău să-l împlinesc 
Ispitele să biruiesc.
Învaţă-mă să mă încred 
Numai în Tine, tot mereu  
Şi-n disperare să Te chem 
Căci numai Tu eşti Dumnezeu.
Învaţă-mă să Te iubesc  
Şi zi de zi să Te aleg 
Să-ţi laud Numele măreţ 
Viaţa mea să-ţi dăruiesc.
Învaţă-mă să Te slujesc 
Plin de iubire să m-aplec 
Să stau smerit sub jugul Tău 
Păşind în urma Ta mereu.
Învaţă-mă... căci doar Tu ştii
Să mă îndrepţi spre veşnicii
Ca să ajung în cerul Tău 
Un fiu iubit de Dumnezeu.
                             
:) Dragă Lucia, poezia e bună, dar sincer, nu îmi place joaca asta cu rima: ba e împerecheată, ba încrucişată. Şi strofă a două unde ai scris în monorimă mi se pare pur şi simplu copilăroasă.
Domnul să fie cu tine şi să te ajute să creşti mai mult prin El.
poezia e super