Învață-mă


Când în noroi mă-mpotmolesc
Ajută-mi să mă regăsesc
Ispita laudei de sine
O izgonește de la mine

Orice durere sufletească
Așa rea și nefirească
În fașă șterge-o Tu Stăpâne
Ori deviaz-o de la mine

Tristețea fără de măsură
Lovindu-mi inima cu ură
Atunci când ea din neguri vine
Alung-o Tată de la mine

Îmi pune-n suflet adevărul
În el să se reflecte cerul
Și-n inimă pune-mi bunătate
Să fiu depărtat de moarte

Și-nvață-mă rob drept să-Ți fiu
Să pot spera să îmi zici fiu
Dezleagă-mi înscrisuri din Carte
Isus să-mi poată zice frate

De omucidere sau ură
Și orice fel de lovitură
Vizând pe-aproapele Stăpâne
Le-oprește departe de mine

De orice gând de-mbogățire
Sau de răsplătiri injuste
Fă-mi Doamne mintea să se mire
Și-oprește-acest gând să le guste

Din bucuria de-a trăi îmi dă
Să o trăiesc doar ca urmare
Ca pe-o zi de sărbătoare
Când fac un bine oarecare

Celui lipsit de-un bun de trai
Dă-mi bucuria să-l ajut
Din propriu-mi suflet și avut
Să uite a mai zice vai! ...

Și-o rugăminte mare am
Învață-mă ca niciodată
Să nu-i îngădui lui Satan
S-atrag-un om pe calea lată

Și-nvață-mă a părăsi
În orice clipă și-orice zi
Vre-un obicei sau vre-o ispită
Care la rele mă invită

Că mare e puterea Ta
Tată din ceruri Yehova! ! ...

MARIA DESPESCU
11.10. 2024.