Mai scriu in pagini albe un colț de veșnicie,
Un drum să urc spre cerul atâta de senin;
Pe umerii din humă, azi, port cununi de slavă,
Și- n pieptul de văpaie, sămânța de divin.

Mai scriu, din călimara umplută cu iubire,
Un Imn pentru Copilul născut la Betleem;
Ii dau in dar viața și clipă care vine,
Că nu mai am nimica, doar strig spre cer, și gem.

Mai scriu cu lacrimi calde și inima zdrobită
De- atâta neputință și zbatere in van;
In inima ce- i frântă, sădește, Tu, viață,
Că știu că toate- s daruri ce de la Tine am.

Mai scriu, in umbra serii, durerea mea amară,
Și cad, smerită, 'n rugă și chem lumina Ta!
Imbracă- mă in Duhul ce curge din Golgota,
În limbi de foc și haruri, s- ajung in Cer, cândva!