Ferice e de-acel  ce-n  viață
Doar Dumnezeu îi dă povață!
Nu se duce la sfatul celor răi,
Ci umblă  pe-a  cerului căi.
Nu se-oprește cu cei păcătoși,
Nu-i ascultă pe cei mincinoși,
Nu batjocorește pe nimeni,
Ci îi  iubește  pe  semeni.
La Cuvântul Cărții Sfinte
El cu bucurie  ia  aminte.
Cugetă  ziua  și  noaptea
Să-L împlinească cu fapta.
E  sădit  lângă  izvor,
Totdeauna-i binevoitor,
Roadele le dă la vreme,
De furtună nu se teme.
A lui frunze nu se veștejesc
Că-i  udat  cu  har  ceresc.
Ce începe el și termină,
Domnul e a lui lumină.
Răii sunt ca pleava vânturată
Pe care focul o arde  uscată.
Și în ziua cea mare a judecății
Nu vor ține capul sus cu drepții.
Păcătoșii n-or sta cu neprihăniții,
Ci  vor  fi  în  iad  cu  osândiții.
Domnul va răsplăti pe neprihăniți
Și-i  va  duce-n  rai  cu cei sfinți.
Amin. (Sâmbătă, 30 mai 2020)