17-A fi primitor de oaspeți

A fi primitor de oaspeți
Este-o sfântă datorie
Ce se cere s-o aveți
Față de frați și drumeți.
S-o facem toți cu bucurie
Și Domnul să ne dea tărie.

Pasărea-și găsește frunză,
Și fiara câte-o vizuină,
Însă omul fără casă
Tot la om scutire caută.
Fă-ți cu bucurie această
Datorie de-orice dată!

Când vrei să dai ajutorul,
Cuiva să îi dai ceva,
Nu mai fă pe neștiutul,
Nu mai întreba flămândul
Să îți spună dacă vrea.
Dă-i ce poți la masa ta!

Unii nu și-ar spune foamea
Chiar de se târăsc pe jos.
Iar acela care-ntreabă
Pare mai zgârcit degrabă.
Nu dă tocmai bucuros,
Spre mărirea lui Hristos.

Cine dă cu bucurie
Nu te-ntreabă dacă iei,
Ci-ți întinde masa ție,
Chiar de nu-i în bogăție,
Ca să mânci și ca să bei.
Iar tu singur faci ce vrei!

Doamne, dă-ne bunătate
Să simțim cu cei lipsiți!
Fiindcă Tu ne-ai dat de toate,
Datorăm să facem parte
Celor ce-s mai necăjiți
Ca ei să fie fericiți.
Amin.
(Sâmbătă, 25 aprilie 2020)