Psalmul 1.

Ferice de omul care nu se duce, la sfatul celor răi
Şi nu se opreşte, pe calea celor păcătoşi
Ştie să-şi aleagă, pe cei buni ai săi
Nu se duce pe drum, cu cei răi!

Nu se aşează, pe scaunul celor batjocoritori
Ci îşi gaseşte placerea, în legea Domnului
Îi ocolesc mereu, pe cei defăimători ai adevărului
Plăcerea o găsesc, în cei ce fac voia Lui!

Este, ca un pom, sădit lîngă un izvor de apă
Care îşi dă rodul, la vremea lui
Este, apa vie unde copii Domnului, se adapă
Band, din ea, eşti, pe deplin alesul Domnului!

Nu, tot aşa este cu cei răi
Ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vantul
Se pierde în negura nopţii pană-n văi
De la mîntuire si iertare, şi-au pierdut avantul

De, aceea cei răi, nu pot ţine capul sus, în ziua judecăţii
Nici păcătoşii în adunarea celor neprihaniţi
Caci Domnul, cunoaşte calea celor mîntuiţi
Dar, calea păcătoşilor duce la sfîrşitul vieţii

Cu toţii staţi lîngă Dumnezeu, mereu
Paziţi de Domnul, de înfricoşatul foc
Călăuziţi în dragoste de bunul Dumnezeu
Ferit de iadul, în flăcări în blestematul loc!
Amin!
15-09-2017.
Ciobanu Stelian.