Străin cum sunt, pribeag în lume
și-un nestatornic pe pământ,
eu nu am nici un loc anume,
dar am mai mult în cerul sfânt.

Străin de loc, străin de țară,
mereu pe drum, mereu cu dor,
eu nu-s hoinar, ci-o țintă clară
mă definește "călător":

mi-e dor să-L văd față în față,
căci, veșnicia lângă Miel
mi-e mult mai scumpă ca o viață
trăită-n lux, dar fără El.

Străin cum sunt, mă port ca unul
ce are viză pentru cer,
prefer să fiu acum "nebunul",
dar să trăiesc pe veci prefer.

Sunt un străin, dar am o Casă,
unde voi vrea să poposesc!
Voi sta-ntr-o zi cu El la masă,
dar, pân-atunci... călătoresc!