Am învățat că viața este scurtă —
Ca ieri eram copii și parcă nici n-am fost!
Ca mâine vom pleca și poate astăzi
E ultimul popas aici — dar am un rost!

Am învățat de-un timp că, fericirea
Nu stă în lucruri, când le dobândești,
Nu poți plăti, nici alerga prin lume
Ca s-o câștigi, s-o cumperi. Nu! Doar s-o trăiești!

Am învățat ce importanță are,
Mai mult decât orice, să nu uiți și să știi
De unde vii și cine ești și unde
Te duci, când pragul veșniciei vei păși.

Am învățat că, moștenind un nume
De viță nobilă, o, nu e suficient!
Mai bine anonim, dar să fii sigur
Că-n cer, când ești strigat de El, să fii prezent.

Am învățat să-nvăț mai mult din Carte,
Să știu trăi, vorbi, umbla mereu cu har!
Și cred acum că, la final contează
Să știi că ce-ai trăit, chiar n-a fost în zadar!