I

Creștine drag, ce porți frumosul nume
În viață de "Urmaș al lui Hristos"
Poți tu să dovedești trecând prin lume
Că tu cinstești acest nume frumos?

Răspunde la-ntrebarea creștinească:
Ai tu o Biblie în casa ta?
Și dacă ai, o lași să îți vorbească?
Cât timp din viață Bibliei poți da?

Sau Biblia-i o carte prăfuită
Ascunsă într-un colț întunecos
Și nu e Cartea mai îndrăgită,
Cum i se cere unui credincios?

Dacă-i așa, te-nșeli când spui vreodată
Că Îl iubești pe Sfântul Dumnezeu...
Căci nu îl poți sfinți pe El ca Tată,
De nu iubești întâi Cuvântul Său!

II

În mii şi milioane de volume
Tradusă pe-nţelesul tuturor,
Scriptura a-mpânzit întreaga lume,
Ducând Lumina la orice popor.

Azi pot nevăzătorii s-o citească,
Ea are slove mari pentru bunici,
Imagini colorate să vorbească,
Prin frumuseţea lor şi celor mici.

N-a fost şi nu va fi vreodată,
Din tot ce se va scrie pe Pământ,
O scriere atât de minunată,
Cum este Biblia, Cuvântul drept şi sfânt.

III

O Carte fără seamăn în splendoare
E Biblia, cel mai de preţ Cuvânt,
Ea este „Flacăra strălucitoare”
Ce ne-a adus lumina pe Pământ.

Învățătura ei deplin trăită
Îţi poate face traiul fericit,
Poţi dobândi o viaţă împlinită
Dacă Cuvântul sfânt l-ai îndrăgit.

Căci Biblia în slovele-I de aur
Cuprinde adevăruri mari, cereşti,
În Ea găseşti cel mai măreț tezaur
Când umilit în taină o citeşti.

IV

Cuvânt ceresc ce dăinuieşti prin veacuri,
Acelaşi neatins şi neschimbat,
Din Sulul Tău nebănuite leacuri,
Spre suflete pustii s-au revărsat.

Nu-i nimeni să-nţeleagă ce schimbare
Poţi Tu să faci intrând în orice loc,
Doar cel ce-a cunoscut puterea-Ţi mare
Şi a simţit „Mistuitorul foc”.

Căci Tu pătrunzi în mintea cea murdară
A omului cu suflet chinuit,
Și unde intri poţi să dai afară,
Tot răul ce păcatul l-a sădit.

Lasă-ne Doamne mintea luminată
În orice ceas de Duhul Tău cel Sfânt,
Și pune-n noi dorinţa minunată,
De a iubi mai mult al Tău Cuvânt.

V

Scriptură, minunată Veste Bună,
Tu porți în tine-a Cerului Solie.
Acei ce te-au primit azi pot să spună
Că le-ai adus în suflet bucurie.

Eşti Soarele ce își trimite raza
Ce trece prin covorul lung de stele,
În zbuciumul vieții, tu eşti oaza
Unde-mi găsesc odihna vieţii mele.

Când de necaz viaţa mi-e-ncercată,
Și pe obraz îmi curg lacrimi amare,
În Tine, Carte sfântă, minunată,
Găsesc întotdeauna alinare.

VI

Cum îşi va păstra un tânăr,
Viaţa lui neîntinată?
Haina sfântă-a Mântuirii
Cum o va păstra curată?

Cine îi va da puterea
Și lumina necesară
Prin deşărtăciunea lumii,
În păcate să nu piară?

Numai îndreptându-şi faţa
Spre Cereasca-nvăţătură,
Uitând sfaturile lumii
Și-ndrăgind Sfânta scriptură.

Biblia-i singura Carte
Sfântă, dreaptă şi curată.
Mintea-n care Ea domneşte
Este-o minte luminată.

VII - Biblia mamei

Nu voi uita nicicând, cât de frumoasă
E fiecare seară-n casa mea,
Când vocea mamei, blândă şi duioasă
O pot în taina serii asculta.

Cum aș putea să uit seninătatea
Ce-n ochii ei frumoși o pot zări,
Când îmi vorbeşte despre Bunătatea
Ce Dumnezeu ne-arată zi de zi.

Cu ochii-nlăcrimaţi de fericire
Până adorm, citeşte din Scriptură,
Despre Isus, despre a Lui Iubire
Și Minunata Lui Învăţătură.

Privirea mamei, dulcile ei şoapte,
Imagini neuitate-o să-mi rămână,
Şi-adesori în visul meu din noapte
O văd pe ea, cu Biblia în mână.

VIII

Gânduri bune şi frumoase
Zilnic vei avea,
Dacă-n mintea ta stăpână,
Este Biblia.

Somnul nopții va fi dulce,
Foarte liniştit,
Dacă în liniştea serii,
Biblia-ai citit.

Pe cărările vieţii
Rătăcit nu stai,
Dacă-n casa ta şi-n minte,
Biblia o ai.

Ea îți va fi călăuză-n
Ceasul cel mai greu,
Dacă crezi, cerând lumină,
De la Dumnezeu.

IX

Biblia împărtăşeşte
A Iubirii-nvăţătură,
Cel ce o nesocoteşte
Este rău şi plin de ură.

Biblia are concepţii
Despre sfere nepătrunse,
În Ea caută înţelepţii
Sensul tainelor ascunse.

Cerurile şi Pământul
Vor trece, Scriptura spune,
Însă Biblia, Cuvântul
Domnului în veci rămâne.