Primăvară primăvară, oare când te voi zări? . .
Când în piept, a ta mireasmă minunată voi simți? ... .
*
Cât aștept să treacă iarna, frigul ce l-am îndurat,
Florile sale de gheață, ce de gheață m-au lăsat; . .
Cerul mohorât și palid, fără soarele frumos,
Nori de plumb ce-nchid zenitul, sigilând-ul nemilos;
O natură înghețată, prinsă ca-n perdea de frig,
Geru-nțepător ce-adesea nu te lasă să respiri,
Ploaia rece, ca de gheață, ziua scurtă, ca un vis,
Noaptea lungă, fără lună, bezna grea, de nedescris. .
Dimineața mohorâtă, prea târziu parcă venind,
Ale serii umbre sumbre ce prea repede se-ntind,
Crivățul ce biciuiește fața mea necontenit:
Mici săgeți ce fără milă vin în trupul meu sfrijit.
Câmpul mort, fără de viață, fără gâze, fără flori,
Crângul fără păsărele, fără de privighetori;
Râurile înghețate, mute, fără clipocit,
Timpul ce nu-și face cursul, care parcă s-a oprit. .
O tăcere nemiloasă peste suflet apăsând,
Umbre grele de tristețe peste inimă lasând...
*
Doar un sâmbur de speranță, ca întâiul ghiocel,
Încolțește la viață, ca un dor zburând spre cer;
Și o rugă se înalță către Tatăl meu slăvit
Care stă mai sus de zare, sus pe tronul strălucit:
-Adă, Doamne, primăvara ce atât am așteptat
Ca să uit de gerul groaznic ce atât am îndurat. .
Fă pe boltă să răsară soarele strălucitor
Ce natura încălzește pe un cer fără de nori. .
Adă, Doamne, la viață tot ce-odată a fost mort,
Căci de spui Tu, ia ființă, toate-n viață se întorc. .
Fă să înverzească iarba, câmpul verde în culori
Să se umple de splendoare, cu parfum de mii de flori,
Cu furnici muncind în cete, fluturi sute și bondari,
Cu albine-n roiuri multe zumzăind după nectar,
Cu pârâuri ce curg line, cu privighetori cântând
Și cu mii de păsărele ciripind vesel în crâng! . .
Fă copacii să-nflorească, pomii să se-mbrace-n flori
Ca pentru o nuntă-aleasă în ținut de sărbători! . .
Fă să simt în piept mireasma minunatei primăveri
Cu a sa lumină caldă, cu-adieri de mângâieri! . .
Fă ca soarele pe ceruri să rămână pururea,
Să n-apună niciodată peste primăvara mea!