Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Ziua de odihnă
Autor: Rîpă Ioan  |  Album: fara album  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Ioan1950 in 29/11/2017
    12345678910 0/10 X

Ziua de odihnă

                         Domnul a binecuvântat ziua de odihnă (Geneza 2. 3), şi ce a binecuvântat, este binecuvântat pe vecie (1 Cro. 17. 27). De aceea a poruncit: Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului ….. , Exod 16. 23.

 

Întrucât în toată lumea se încalcă grosolan Legile Dumnezeului care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor (Apoc. 14. 7) şi pe om cu degetele Lui (Is. 45. 12), inclusiv în privinţa zilei de odihnă, o zi din şapte (Gen. 2. 2-3; Exod 20. 10-11; 23. 12-13; 31. 15; 34. 21; 35. 2; Lev. 23. 3; Num. 28. 25; Deut. 5. 14; Is. 56. 1-7; 58. 13-14), zi închinată Domnului, mi-am zis ca să amintesc câteva cuvinte biblice, referitoare la ziua de odihnă - ziua a şaptea.

Sunt multe voci care spun: că Sabatul nu mai este valabil, că Sabatul este sâmbăta, că Sabatul este desfiinţat de însu-Şi Dumnezeu.

Dacă Domnul Iisus ar fi desfiinţat Sabatul, - aşa cum susţin unii -, eu m-am întrebat: dacă Dumnezeu a desfiinţat Sabatul, atunci de ce mai spune Dumnezeu în Evanghelia după Matei 24. 20 pentru vremurile din urmă, aşa; „rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie într-o zi de Sabat? El desfiinţează – cum zic unii -, şi tot El vorbeşte despre un lucru desfiinţat, de parcă ar fi valabil? Dacă era desfiinţat – cum zic unii -, oare apostolul iubirii –Ioan care scrie apocalipsa – nu ar fi ştiut şi el de desfiinţare? Fiindcă el spune în apocalipsă 1. 10: „În ziua Domnului, eram în Duhul”, care ziua Domnului, în afară de Sabatul închinat Domnului (Exod 16. 23)?

Dacă Domnul a desfiinţat Sabatul – cum  zic unii – atunci cum de spune Domnul în Matei 12. 8: „Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului”.

Cum putea Domnul să spună aşa ceva? Nu ar cădea de mincinos, să spună că este Domnul unui lucru care NU există? Iar Domnul NU este om, El NU poate să mintă (Tit 1. 2). Dacă un om spune: „eu sunt primar în comuna „cutare”, iar comuna aceea NU există pe harta României, NU există pe pământul românesc, atunci omul acela este un mincinos.

De aceea, mi-am propus să cercetez Scripturile de acolo de unde Domnul aşează această zi.

După ce Domnul a sfârşit toate lucrările Lui, în ziua a şaptea S-a odihnit. Dumnezeu a BINECUVÂNTAT ziua a şaptea şi a sfinţit-o (Gen. 2. 2, 3). Şi ce a binecuvântat Dumnezeu, a binecuvântat pe vecie (1 Cro. 17. 27).

De aceea, Domnul a poruncit aşa:

-          „Mâine este ziua de odihnă, Sabatul ÎNCHINAT Domnului.

-          Veţi strânge timp de şase zile, dar în ziua a şaptea este Sabatul.

-          Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul (Exod 16. 23, 26, 29).

-          “Să nu iei în deşert Numele Domnului, adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să o sfinţeşti.

-          Să lucrezi şase zile, dar ziua a şaptea este ziua de odihnă ÎNCHINATĂ Domnului, să NU faci NICI o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici robul tău, nici vita ta, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi în a şaptea zi S-a odihnit.  

Denumirile zilelor săptămânii NU sunt redate în Biblie de către Dumnezeu, acestea oamenii le-au pus.

G. Poboran, Slatina 1914, arată într-o scriere, numită „Serbările romane şi române”, denumirea zilelor săptămânii aşa cum şi le-au pus oamenii. Şi iată, care sunt:

- Luni, a cărui nume vine de la lună: în franceză, Lundi, şi în germană Montag.

- Marţi, ziua lui Marte. În franceză, Mardi, şi în germană Dienstag.

- Miercuri, ziua lui Mercur, planetă şi zeu la romani. În germană, Mittwoch, jumătatea săptămânii.

- Joi, de la Joe sau Jupiter, planetă şi zeu. Nemţii o numesc Domnerstag.

- Vineri, de la planeta şi zeiţa Venus. Nemţii o numesc Freitag, de la vechiul cuvânt german Fria, numele zeiţei Venus.

- Sâmbăta, Dies Sabbati.

- Duminica, dies Solis la romani, în engleză, Sunday, în germană, Sontag, iar în traducere românească, ziua soarelui.

 Domnul nu ne spune în Sfintele Scripturi, despre luni, marţi…., ci spune să lucrezi şase zile, iar în a şaptea să te odihneşti! De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o (Exod 20. 7-11).

Vorbeşte şi spune-le: SĂ NU cumva SĂ NU ţineţi Sabatul, căci aceasta VA FI între Mine şi voi – (care voi? adică poporul Israel şi poporul nou ales dintre neamuri (Ioan 1. 11-13; Rom. 8. 14) care fac voia lui Dumnezeu) - şi urmaşii voştri, UN SEMN după care se va cunoaşte, că Eu sunt Domnul care vă sfinţesc. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va încălca, va fi pedepsit cu moartea, cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit.

Să lucrezi şase zile, dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă ÎNCHINATĂ Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Aceasta va fi între Mine şi voi un SEMN VEŞNIC, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat” (Exod 31. 13-17).

“Şase zile să lucrezi, iar în ziua a şaptea să te odihneşti, să te odihneşti, chiar şi în vremea aratului şi seceratului” (Exod 34. 21).

“Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea ceea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, ne îndeletnicindu-te cu treburile tale, şi nedându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul şi Eu te voi face să te bucuri” (Is. 58. 13, 14).

Aşa vorbeşte Domnul: “Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine, căci mântuirea este aproape să vină şi neprihănirea Mea este aproape să se arate” (Ev. 9. 28).  

Ferice de omul care face lucrul acesta şi de FIUL OMULUI - (eu, care-ţi scriu aceasta, eu sunt nenorocitul de fiu al omului care trebuie să ascult de Dumnezeu) -care RĂMÂNE statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească şi stăpânindu-şi mâna ca să nu facă nici un rău. Căci aşa vorbeşte Domnul: Care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul cel nou, făcut în sângele Meu (Luca 22. 20), le voi da în casa (1 Tim. 3. 15) Mea şi înăuntrul zidurilor Mele, un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice, le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge (Is. 56. 1-5; Ioan 1. 12; 1 Ioan 3. 1, 2).

Luaţi seama în sufletele voastre, SĂ NU purtaţi nici o povară în ziua Sabatului - ziua de odihnă - şi SĂ NU duceţi înăuntru pe porţi. SĂ NU scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului şi SĂ NU faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit.

Dacă Mă veţi asculta în adevăr, nu veţi aduce nici o sarcină înăuntru în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului nefăcând nici o lucrare în ziua aceasta.

Dacă nu veţi asculta, când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, SĂ NU duceţi nici o povară şi SĂ NU aduceţi în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile voastre şi nu se va stinge (Ier. 17. 21-27). Nu orişicine-Mi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu care este în ceruri (Matei 7. 21).

Observaţi cum spune Domnul Iisus: “Nu aceia care doar zic Doamne, Doamne, vor intra în Împărăţia cerurilor, ci aceia care fac voia Tatălui care este în ceruri”. Voia Tatălui se găseşte în toată Scriptura (2 Tim. 3. 16, 17).

“Cine nu cinsteşte pe Tatăl, nu cinsteşte nici pe Fiul; şi cine cinsteşte doar pe Fiul, nu are pe Dumnezeu” (1 Ioan 5. 12; 2 Ioan 9).

“Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, umblaţi întocmai după RÂNDUIELILE Mele, păziţi poruncile Mele şi împliniţi-le. Ele sunt UN SEMN între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeu vostru! Păzind şi împlinind poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, nepângărind Sabatul Meu” (Ezec. 20. 19-21).

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca să o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile să-ţi faci lucrul tău, dar ziua a şaptea este ziua de odihnă ÎNCHINATĂ Domnului, Dumnezeului tău. Să NU faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta (Exod 20. 8-11). În şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o (Exod 31. 13-17; 1 Cro. 17. 27).

Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca, va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului său. Aceasta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri UN SEMN veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.

*

Până aici am văzut cum a lăsat Dumnezeu această zi şi ce trebuie făcut pentru a o sfinţi după voia lui Dumnezeu. Să vedem de aici înainte ce fac oamenii pentru această zi, cum o ţin după voia lui Dumnezeu, ce zic unii, şi ce zice şi Domnul Iisus despre ţinerea zilei Sabatului.

Domnul Iisus ne spune (Matei 5. 17): “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii, am venit NU să stric, ci să împlinesc”.

Domnul Iisus mai spune (Ioan 14. 15, 21, 24): “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte. Cine nu Mă iubeşte, NU păzeşte cuvintele Mele”.

Duhul Sfânt spune (Rom. 3. 31): “Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea”. Noi cei aleşi de Domnul, împlinim mai bine decât oricine Legea, cum nu a fost ea împlinită de cei cărora li se dăduse Legea (Ioan 7: 19).  Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea”).

Domnul Iisus mai spune (Matei 12. 8): “Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului”. Tot Domnul Iisus mai spune (Matei 12. 12): “Este îngăduit a face bine în zilele de Sabat”. Atunci, întreb: cum de mai spune Domnul aceste vorbe, dacă Sabatul la desfiinţat?

De la facerea lumii, Domnul a zis că a binecuvântat ziua de Sabat (Gen. 2. 3), şi “Ce a binecuvântat Dumnezeu, rămâne binecuvântat pe veci” (1 Cron. 17. 27).

Domnul Iisus a abrogat din Lege doar jertfe şi ritualuri de jertfe, acele rânduieli după care trebuia împlinită legea, pentru că toate rânduielile care se făceau în Vechiul Testament pentru împlinirea Legii, au fost împlinite prin jertfa Sa.

Odată într-o adunare, un pastor a strigat în gura mare: “Noi nu mai avem Sabat, noi avem ziua întâi a săptămânii, fiindcă în ziua întâi a înviat Domnul”. M-am îngrozit când am auzit strigând aşa, dar m-am şi nedumerit, când a spus că ei au ziua întâi a săptămânii, zi de odihnă. M-am tot întrebat cum o veni asta, căci Domnul spune: “Şase zile să munceşti, iar în a şaptea, este ziua de odihnă, Sabat închinată Domnului”.

“Shabbath” în evreieşte şi “sabaat” în greceşte, înseamnă “încetarea de a lucra, zi de odihnă”. Şi m-am întrebat? Dacă munceşti şase zile şi în a şaptea te duci la „biserică”, cum zici tu că ziua întâi a săptămânii este ziua de odihnă? Cum poţi să ai curajul să schimbi tu ordinea pe care a lăsat-o Dumnezeu (F. A. 20. 30; Daniel 7. 25)?

Unii spun că în ziua întâi a înviat Domnul. Dar să vedem ce spune Sfânta Scriptură! În Evanghelie scrie aşa (Matei 28. 1): la sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii – Sfârşitul zilei Sabatului nu se sfârşea dimineaţa, căci ziua începe de cu seara şi se termina a doua zi tot seara (Lev. 23. 32), căci mai întâi a fost o seară (Geneza 1. 5) şi apoi o dimineaţă -, îngerul care le aştepta pe cele două Marii, le-a spus femeilor (Matei 28. 6): “Nu este aici, a înviat”. Deci, când încă se îngâna noaptea cu ziua, de abia începuse să se lumineze, Domnul nu mai era acolo. S-au dus dis de dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric (Ioan 20. 1) şi au găsit mormântul gol.

OBSERVAŢI, când încă era întuneric, El nu a fost găsit acolo. Biblia nu ne spune că atunci ar fi fost ziua de duminică, fiindcă evreii nu ştiau la vremea aceea de duminică.

Biblia nu ne spune că la evrei era sâmbătă sau duminică sau luni, fiindcă evreii nu ştiau de aşa ceva. La ei era cu numărătoarea zilelor, săptămânilor, lunilor şi anilor. Nu ştiu, de unde spun unii că aceea ar fi fost ziua de duminică? La evrei ziua începea la ora şase (ora 18) seara care era ora 0 (zero). Ziua avea 12 ore (Luca 23. 44, 45) şi noaptea avea iarăşi 12 ore (Ioan 11. 9), nu cum se spune, că ziua începe la miezul nopţii. Că unii spun că ziua întâi a săptămânii este ziua de odihnă, Sabatul, este treaba lor. Dar cum este duminica ziua întâi a săptămânii, dacă ea urmează după cele şase zile de lucru, adică ziua a şaptea ziua de odihnă? Ziua întâi a săptămânii nu este lunea când se începe munca după ziua de odihnă?

Unii ţin sâmbăta. Alţii ţin vinerea. Alţii ţin, sau se fac că ţin, duminica. N-ar fi nici o problemă în a ţine aceste zile ca Sabat închinat Domnului, dar dacă spui că o ţii, atunci să o ţii aşa cum Domnul a rânduit.        

La scoaterea poporului evreu din robia egipteană, Domnul Dumnezeu a stabilit nişte reguli care nu corespundeau cu nici una din regulile Egiptului sau ale altor popoare, când a zis: “Luna aceasta va fi pentru voi, cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului” (Exod 12. 1), numită luna Nisan (Est. 3. 7).

Biblia nu ne redă ce zi şi ce lună ar fi fost la egipteni, când Dumnezeu i-a scos pe evrei din Egipt. Când Domnul le-a fixat această nouă lună într-un început de nou an, le-a cerut să şi numeroteze zilele, când le-a zis: “În ziua a zecea a acestei luni, în ziua a patrusprezecea” (Exod 12. 3-6). De atunci, prin pustie ei numărau şase zile în care mergeau şi în a şaptea zi se odihneau. Aceasta s-a întâmplat, nu o săptămână sau o lună, ci timp de 40 de ani, ei au numărat şase zile, iar în a şaptea se odihneau. Niciunde nu ne este arătat în Scriptură, că în cei 40 de ani, Dumnezeu le-ar fi spus vreodată de, luni, marți……vineri, sâmbătă.

Să ţineţi pentru Domnul o zi din şapte. Şase zile să lucraţi, dar ziua a şaptea să o sfinţiţi pentru Domnul (Exod 20. 9-11; 31. 15, 17; Ezec. 20. 20). I-ar când ai luat această hotărâre (să sfinţeşti acea zi) în inima ta, să o ţii înaintea Domnului, chiar cu preţul vieţii, cât vei trăi pe pământ.

În decursul anilor, oamenii nu au ţinut evidenţa corectă a timpului, de aceea vine Cuvântul Domnului (Rom. 14. 5-6), care ne dă învăţătură asupra zilei de Sabat ca să putem intra în odihna veşnică (Ev. 4. 10, 11), adică viaţa adevărată, viaţa veşnică (Marcu. 12. 24, 25).

În Scriptură (Rom. 14) avem învăţături despre îngăduinţa creştină, unde spune: “Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul nu o face”. Deci, cine ţine sâmbăta, pentru Domnul o ţine. Cine nu ţine sâmbăta, pentru Domnul nu o ţine. Cine ţine vinerea, pentru Domnul o ţine. Cine nu ţine vinerea, pentru Domnul nu o ţine. Cine ţine Duminica, pentru Domnul o ţine. Cine nu ţine Duminica, pentru Domnul nu o ţine. Şi unul şi altul, tot lui Dumnezeu îi mulţumesc. Căci Domnul spune aşa: „şase zile să lucrezi, să-ţi faci lucrul tău, iar în ziua a şaptea să te odihneşti” (Exod 20. 9-11). Dacă după şase zile de muncă vii la adunare în a şaptea, atunci cum spui în a şaptea, că este prima zi?

După cum v-am spus mai sus, Domnul nu spune luni, marţi, sâmbătă. Acestea oamenii le-au pus, făcându-şi ei rânduielile lor. Domnul spune: şase zile să lucrezi, iar a şaptea să fie zi sfântă închinată Domnului, în care oamenii să vină cu mulţumiri şi laude înaintea Creatorului.

Domnul spune că în şase zile a făcut toate lucrurile. Lucrurile au fost făcute pe pământ, iar Domnul locuieşte în al treilea cer (2 Cor. 12. 2-4) şi o zi în al treilea cer face cât o mie de ani pe pământ (2 Petru 3. 8; Ps. 90. 4).

Dacă ar fi după cum spun unii că nu mai avem zi de Sabat, care Sabat este un SEMN între Dumnezeu şi slujitorii Lui (Ezec. 20. 12), atunci de ce a mai spus Domnul Iisus în Evanghelie, “Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie pe timp de iarnă, sau într-o zi de Sabat” (Matei 24. 20)? Oare poate să ne mintă Dumnezeu?

NU, Dumnezeu NU poate să mintă (Tit 1. 2), oamenii umblă după poftele lor (2 Tim. 4. 3), umblă cu multe şiretenii (Ecles. 7. 29).

După cum am mai spus, Sabat nu înseamnă sâmbătă, ci sărbătoare, zi de odihnă. SHABBATH în evreieşte şi SABAAT în greceşte, înseamnă încetarea de a lucra, a te odihni.

Cine ţine o zi din şapte, pentru Domnul o ţine (Rom. 14. 6-8) şi va avea viaţă veşnică. Dacă nu o ţii pe nici una după voia lui Dumnezeu, ce te faci? De ce te baţi cu pumnii în piept că eşti creştin, când tu nu ai o zi de odihnă închinată lui Dumnezeu? Ce vei răspunde tu lui Dumnezeu, că El a spus: “Şase zile să lucrezi să-ţi faci lucrul tău, dar ziua a şaptea este ziua de odihnă ÎNCHINATĂ Domnului, să o ţii ca o lege veşnică”.

Vedeţi, Domnul zice că Sabatul TREBUIE ţinut ca o LEGE VEŞNICĂ!

Pe baza versetului Is. 1. 13, unii spun că Domnul a desfiinţat Sabatul şi că a spus că NU mai vrea să fie ţinut. În acest verset, Domnul zice: „Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, NU POT SĂ VĂD NELEGIUIREA, unită cu SĂRBĂTOAREA”! Pe baza acestor cuvinte, unii au găsit pretextul de a NU mai sfinţi o zi din şapte pentru Domnul Dumnezeu, după rânduielile Lui.

În versetele Is. 1. 13-17, Domnul spune DE CE NU mai vroia Sabate şi adunări de sărbătoare după cum făceau ei. NU mai vroia aceasta, fiindcă ei doar se făceau că ţin poruncile Domnului, dar prin faptele lor ajunseseră o scârbă înaintea Domnului, fiindcă mâinile lor erau pline de sânge (făceau avorturi, făceau omoruri), făceau fapte rele, NU trăiau în dreptate, NU ocroteau pe cel asuprit, NU făceau dreptate orfanului, NU apărau pe văduvă! În felul acesta NU mai vroia Domnul să se ţină Sabatul, cum ziceau ei că îl ţin!

În versetele Is. 1. 16-17 Domnul spune ce trebuie să facă oamenii, ca să sfinţească ziua de Sabat şi să nu-l mai PÂNGĂREASCĂ cu faptele lor: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! ÎNCETAŢI să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate”. Numai aşa se va putea sfinţi Sabatul înaintea Domnului şi pentru Domnul.

Domnul Dumnezeu a spus omului ce să facă ca să poată sfinţi ziua Sabatului după voia Domnului, dar oamenii NU au ascultat şi au continuat înainte cu nebunia lor. Prin credincioşia lor, au ajuns ca o curvă, din dreapta lor judecată, au ajuns nişte ucigaşi (Is. 1. 21); dregătorii s-au răzvrătit şi s-au făcut părtaşi cu hoţii; toţi iubesc mita şi aleargă după plată (Is. 1. 23). Iată că, din pricina celor arătate mai sus S-a scârbit Domnul Dumnezeu şi a spus că NU mai vrea să se mai ţină Sabatul în felul în care credeau oamenii că îl ţin!

Oameni buni, Sabatul acela de la creaţie BINECUVÂNTAT de Dumnezeu (Gen. 2. 3), este BINECUVÂNTAT pe VECIE (1 Cron. 17. 27); şi dacă-i pe vecie, atunci el a fost şi este valabil şi astăzi şi în perioada de o mie de ani, până vom ajunge în VEȘNICIE (1 Cron. 17. 27; Zaharia 14. 16).

Domnul Dumnezeu ne vorbeşte aşa: „Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină (Ev. 9. 28). Ferice de OMUL care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el PĂZIND SABATUL, ca să NU-L pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca SĂ NU facă nici un rău (Is. 56. 1-6)!

Străinul (ADICĂ EU, adică tu, dintre neamuri) care se ALIPEŞTE (1 Cor. 6. 17) de Domnul, SĂ NU zică: „Domnul mă va despărţi de poporul Său”! Şi famenul, SĂ NU zică: „Iată, eu sunt un copac uscat”! Căci aşa vorbeşte Domnul:

„ Famenilor, care vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor STĂRUI în LEGĂMÂNTUL Meu, le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume, mai bune de cât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care NU se va stinge.

Şi pe străinii (eu şi tu, dintre toate popoarele), care se vor lipi de Domnul (1 Cor. 6. 17) ca să-I slujească şi să iubească (Ioan 14. 15. 21, 24; 1 Ioan 5. 2) Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe TOŢI (EU şi TU) cei ce vor PĂZI SABATUL ca SĂ NU-L PÂNGĂREASCĂ şi vor STĂRUI în LEGĂMÂNTUL Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi UMPLEA de veselie în Casa Mea de rugăciune (Marcu 11. 17).

Oameni buni, EU SUNT STRĂINUL dintre Neamuri, EU SUNT fiul omului CARE TREBUIE să păzesc SABATUL Domnului, aşa cum l-au păzit şi apostolii (Apoc. 1. 10).

Tot prin Is. 58. 13, Domnul Dumnezeu vorbeşte despre Sabatul binecuvântat pe vecie: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca SĂ NU îţi faci gusturile tale în ZIUA Mea ceea SFÂNTĂ; dacă Sabatul VA FI DESFĂTAREA ta, ca să-L SFINŢEŞTI pe Domnul, SLĂVINDU-L, şi dacă Îl vei cinsti, NEURMÂND căile tale, NEÎNDELETNICINDU-TE cu treburile tale şi NEDEDÂNDU-TE la flecării, ATUNCI te vei putea DESFĂTA în Domnul”.

Oameni buni, acestea sunt rânduielile Domnului pe care trebuie să le păzească omul (Ezec. 20. 19) ca să trăiască prin ele.

Ce să-i faci, este un proverb: “Fiecare pasăre pe limba ei piere”.

Am văzut cum în ziua Domnului, înainte de a intra în casele de adunare, „oameni ai lui Dumnezeu” treceau prin piaţă şi făceau cumpărături şi veneau cu ele înaintea Domnului (Neemia 13. 15-22), şi tare mă mai durea când vedeam asemenea fapte. Am încercat să le atrag atenţia că nu e bine ce fac (Ier. 13. 16, 17), dar s-au supărat pe mine şi mi-au spus că sunt legist, alţii nu prea au mai vorbit cu mine, alţii chiar mă ocolesc. Şi-mi pare rău, că nu i-am învăţat ceva rău, ci i-am învăţat să caute ce este plăcut înaintea Domnului (Ef. 5. 10), după cum stă scris. I-am învăţat, sau am căutat să fac aşa cum ne învaţă Cuvântul din Ev. 10. 24, 25, dar nu se poate astăzi, căci diavolul a schimbat şi el tactica.

Mă mai întreb, dacă Domnul spune că El este Domn şi al Sabatului, atunci tu care spui că eşti credincios, cum spui că nu ţii Sabatul dar iubeşti pe Domnul, Stăpânul Sabatului? Sau cum ţii Sabatul, dacă de Domnul Sabatului nici nu vrei să auzi?

Dacă la botez ai făcut un LEGĂMÂNT - care a făcut - și ai mărturisit cu gura ta, că vei sluji Domnului, oare de ce nu te ţii de legământ (Ezec. 17. 19)? De ce nu respecţi Legea (Rom. 8. 2) şi toate poruncile Domnului? De ce se încalcă Sabatul sfinţit şi binecuvântat de Dumnezeu PENTRU VECIE (Gen. 2. 3; 1 Cron. 17. 27)? De ce oare nu mai este frica Domnului înaintea ochilor oamenilor ca să nu păcătuiască (Exod 20. 20)? Oare Îl înşelăm noi pe Dumnezeu? Se lasă Dumnezeu înşelat (Gal. 6. 7)?

Nu oameni buni! Noi ne înşelăm pe noi înşine, spre nenorocirea noastră.

În toată Scriptura, găsim multe îndemnuri: păziţi, sfinţiţi, nu faceţi rău, nu minţiţi, nu înşelaţi. Deci voi să fiţi sfinţi, să vă sfinţiţi căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru (Lev. 20. 7, 8). Să păziţi TOATE legile Mele şi TOATE poruncile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul (Lev. 19. 37). Să păziţi legile Mele şi să le împliniţi. Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc (Lev. 20. 8).

Dacă toate acestea le cere Domnul, iar de împlinit nu se împlinesc, ce să fie oare? Este o lucrare perfidă a lui Satan, care a ademenit pe primii oameni de a adus moartea în omenire şi acum face la fel, ca oamenii să-şi piardă MÂNTUIREA. Treziţi-vă oameni, împliniţi poruncile Dumnezeului oştirilor, Dumnezeului lui Israel, care ne-au fost date prin robii Săi prooroci (2 Împ. 17. 13).

Ce vreţi să faceţi? Vreţi să-L întărâtaţi mai mult la mânie? Vreţi să ne nimicească de tot? Şi chiar de nu ne-ar nimici, ce va fi la urmă? Căci afară de Domnul, NU este alt Dumnezeu (1 Împ. 8. 60), alt Mântuitor (Is. 43. 11).

Toţi aceia care vor asculta chemarea Domnului Iisus (Matei 11. 28) şi nu-şi vor împietri inima la glasul Lui (Ev. 4. 7), şi vor trăi după poruncile Domnului, vor face parte din poporul lui Dumnezeu. Aceştia vor lucra şase zile (Exod 35. 2; 31. 15; Lev. 23. 3), iar în ziua a şaptea se vor odihni şi ei de lucrările lor, cum S-a odihnit şi Dumnezeu, Făcătorul lor, de lucrările Lui (Ev. 4. 10).

Prin HAR ne-a fost arătat ce trebuie să facem ca să fim mântuiţi (Tit 2. 11-13); să o rupem cu păgânătatea, să intrăm prin Uşa prin care putem ajunge să fim mântuiţi (Ioan 10. 9), trăind neîntinaţi de lume (Iac. 1. 27; 2 Cor. 6. 12, 18).

Să rămânem în El (1 Ioan 3. 24), împlinind poruncile Lui şi legile Lui, pentru ca atunci când se va arăta El, să avem îndrăzneală şi la venirea Lui să nu rămânem de ruşine şi despărţiţi de El (Ev. 3. 12). Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu (1 Ioan 3. 1; 5. 3). Să rămânem în El şi să nu mai păcătuim (1 Ioan 3. 24)!

Unii spun că Domnul a desfiinţat Sabatul, ceea ce NU este scris în cuvintele Domnului, ci doar spun nişte făţarnici: „dezlega ziua Sabatului” (Ioan 5. 18). S-au întâmplat multe în zilele de Sabat, iar Domnul Iisus nu a încălcat Sabatul acela sfinţit şi binecuvântat de Tatăl la creaţie (Gen. 2. 3) pentru vecie (1 Cron. 17. 27), căci acesta este un Sabat mare. Un sabat făcut pentru om, nu omul pentru Sabat (Marcu 2. 27, 28). Să avem în vedere, în Scriptură NU sunt nicăieri cuvintele Domnului spunând: „Am desfiinţat Sabatul cel sfinţit de Tatăl Meu pe vecie”.

Însă, în acest mare Sabat, Domnul ne îngăduie să facem anumite lucruri bune – lucrările pe care le-a făcut şi Domnul Iisus (Ioan 14. 12) -. Adică! Să salvăm pe cineva de la chinuri, de la moarte, să salvăm viaţa cuiva (Marcu 3. 4). Dacă vine vecinul la tine şi-ţi spune: „Du-mi şi mie copilul, sau nevasta la spital, căci sunt rău bolnavi”, atunci tu îţi iei maşina sau căruţa şi cauţi să faci doar bine în Numele Domnului, nu pentru plată – (căci dacă faci pentru plată, ai încălcat Sabatul, ai păcătuit) -, ca să nu-ţi pierzi răsplata de la Domnul.

Ţinerea Sabatului, o zi din şapte (Exod 20. 9-11) închinaţi-o Domnului, sfinţiţi-o (Exod 20. 8) pentru El căci merită. Pentru aceasta, am să vă redau o întâmplare, ca să vedeţi cât de mult se merită să-L cauţi şi să trăieşti cu Dumnezeu.

Revista Readers Digest, în numărul din luna mai 1969, la pagina 85 se relatează cazul lui Charles Pitts, fondatorul unei companii de construcţii din Canada. Se spune că acest om era un mare obsedat de bani, şi un mare bogătaş. Cu toate acestea, era nefericit.

După multe discuţii aprinse cu soţia sa, aceasta l-a părăsit. Cu gând să divorţeze, s-a mutat la o vilă a lor în Miami Beach, Florida. Acolo ea a căutat să-şi găsească liniştea pe la medici, la psihiatri, la diverşi, dar nimeni nu a putut să o ajute. Dacă a văzut aceasta, i-a venit în minte să-şi cumpere o Biblie şi aşa a făcut. S-a dus cu Biblia acasă şi a citit toată noaptea, fiindcă nu mai avea somn căci îşi vedea căsnicia distrusă. Citind în Biblie, s-a simţit deodată copleşită de un minunat simţ de linişte şi pace, cum nu a cunoscut niciodată (Ioan 14. 27; 16. 33). Atunci l-a chemat la telefon pe bărbatul ei, spunându-i să vină numaidecât la ea. Când soţia a mărturisit despre noua ei stare, el a privit-o cam neîncrezător. După câteva zile de urmărire a soţiei sale, a constatat că era adevărat ce spunea, întrucât viaţa ei era cu adevărat schimbată. Au început amândoi să citească Biblia. Ajunşi la Evanghelie,   Charles Pitts citeşte: „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul” (Matei 16. 26)? Citind aceste cuvinte ale Domnului Iisus, duhul din el s-a trezit, inima ia tresărit, a înţeles rostul lui pe pământ, a înţeles că gol a ieşit din pântecele mamei lui (Iov 1. 21), a înţeles că noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem lua nimic cu noi (1 Tim. 6. 7), şi din clipa aceea şi-a predat viaţa în mâna Domnului Iisus. S-a dus în Toronto şi-a vândut compania de construcţii şi a trăit o altă viaţă cu Dumnezeu, după voia Lui.

Renunţând la goana după câştig, a ajuns să aibă cel mai mare câştig - sufletul mântuit, căminul refăcut, şi aceasta datorită NUMAI dragostei şi învăţăturii Domnului Iisus. Deci, se merită să-L căutăm pe Dumnezeu şi să împlinim poruncile Lui.

Trebuie să ştiţi, că sub cerurile acestea NU există absolut NIMIC prin noroc, sau hazard, sau soartă, sau întâmplare, NU! Ci TOTUL este plănuit dinainte de întemeierea lumii, este TOTUL arătat în Biblie, şi TOTUL este controlat şi dirijat din umbră, fie binele, fie răul, de către Cel ce are toată puterea în cer şi pe pământ (Matei 28. 18).

Puţinele versete de mai jos, stau la baza scrierii acestui capitol.

Gen. 2. 3; Exod 16. 23; 20. 8-11, 20; 31. 12-17; 34. 21; 35. 2; Deut. 5. 11-14; 1 Cron. 5. 27; Neemia 10. 31; 13. 15-18; Is. 24. 5; 56. 1-6; 58. 14, 14; Ier. 17. 22, 24, 27; Ezec. 20. 11, 12, 16, 19, 20; Matei 5. 17; Ioan 14. 15; Rom. 3. 31.

Lepădaţi de la voi toate fărădelegile prin care aţi păcătuit, căci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu.

Întoarceţi-vă dar la Dumnezeu, şi veţi trăi, Ezec. 18. 31, 32.

 

 

 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 754
Opțiuni