Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Răpirea Bisericii
Autor: Rîpă Ioan  |  Album: fara album  |  Tematica: Adevarul
Resursa adaugata de Ioan1950 in 29/11/2017
    12345678910 0/10 X

 

DESPRE RĂPIREA BISERICII

 

„Căutaţi pe Domnul, TOŢI cei smeriţi din ţară, CARE ÎMPLINIŢI        poruncile Lui!  POATE veţi         fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului” Țefania 2. 3.

 

Am să vă vorbesc câteva cuvinte despre răpire. Spun câteva cuvinte, deoarece, a vorbi despre răpire, este un fel de ai îmbăta pe oameni cu apă de ploaie,   întrucât în legătură cu acest concept este o mare amăgire! Este o mare amăgire, fiindcă, a ști sau a nu ști despre răpire, NU este o condiție de mântuire, condiția mântuirii, este să fim sfinți ca Domnul Iisus și să trăim EXACT ca El.

Cum să vorbim de răpirea dinspre FINALUL evenimentelor, când noi nu suntem pregătiți să fim luați de pe pământ, poate în secunda următoare; se trăiește tot ca păgânii, cu aceleași ritualuri, crăciun cu porc, paște cu miel, așa zisul anul nou, cu chiolhanuri de mâncăruri și băuturi, duminica tomii, duminica floriilor, și multe, multe altele, doar că nu mai se face parte din așa zisul partid religios ORTODOX, ci, s-a schimbat sigla cu, PENTICOSTAL; sau nu mai se face parte din așa zisa religie CATOLICĂ, ci, s-a schimbat sigla cu, BABTIȘTI, și exemplele ar putea continua! !

Se spune de către mulți, că răpirea poate fi la noapte, mâine, sau ”până duminica viitoare”, înainte de focul necazului cel mare. Din totdeauna, oamenii lui Dumnezeu au avut de suferit, dar necazul cel mare pentru omenire a început din clipa când Adam și Eva au ascultat de Lucifer, făcândul stăpânitorul lumii,  iar pentru Biserică, din ziua când a luat ființă. Noi trăim în necazul cel mare, precum femeia în durerile naşterii (1 Tes. 5. 3), însă NU a sosit clipa aceea grea, travaliul spre naştere. Nu am ajuns încă în inima necazului cel mare, adică în momentul în care Biserica să fie prigonită asiduu (Matei 24. 21), și începutul celui de-al treilea război mondial (Dan. 9. 26); care va fi un război nuclear, atomic, bacteriologic, chimic, cu rachete teleghidate după recunoaștere facială, ș. m. a, ceva ce nu a fost de când este omul pe pământ. Acest război va ţine până la sfârşit (Daniel 9. 26) şi împreună cu el, şi pustiirile ultimei trâmbiţei, cu cele şapte mari urgii ale mâniei lui Dumnezeu (Apoc. 15. 1, 7).

„Cât priveşte venirea Domnului şi strângerea (răpirea) rămășiței Bisericii laolaltă cu El, NU va fi înaintea lepădării de credinţă (care este în plină desfăşurare), şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se va înălţa mai pe sus de tot ce se numeşte Dumnezeu, şi care se va aşeza în Templul (Ef. 2. 21-22) lui Dumnezeu, în casa lui Dumnezeu (1 Tim. 3. 15), adică în Biserică (1 Cor. 6. 19; 3. 16-17; 2 Cor. 6. 16), luând locul lui Dumnezeu (2 Cor. 6. 16) în mijlocul Bisericii, dându-se, drept Dumnezeu. Acest fiu al pierzării, va ajunge acolo unde dorește, din cauză că oamenii stau nepăsători (2 Cron. 29. 11) faţă de o mântuire aşa de mare (Ev. 2. 3).

Mereu, la tot pasul, se aude despre credința unora și a altora, o credinţă pe care şi-o afirmă fiecare cu un nume de cult religios, și care spun că vor fi mântuiţi doar prin faptul că spun ei, că au credinţă. Sunt foarte amărât şi întristat, şi mă apucă frica şi plânsul, pentru că eu, NU prea ştiu cum stau cu credinţa în Dumnezeu, credința aceea pe care am primit-o în dar când am fost scos (în vara anului 1991) de sub puterea Satanei și întors la Dumnezeu! Şi ştiţi de ce? Pentru că Biblia ne cere, ca această credință pe care am căpătat-o în dar (Iuda v. 3) să neo testăm (2 Cor. 13. 5). Cum să ne-o testăm? Uitați ce spune Domnul Iisus, Dumnezeu: „Adevărat, adevărat vă spun, că, cine CREDE în Mine VA FACE şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi MAI MARI” (Ioan 14. 12).

Pe lângă faptul că trebuie să facem ce spune Domnul în Ioan 14. 12, trebuie să ni Se arate Domnul Iisus (Ioan 14. 21). Legat de versetul Ioan 14. 21, nu ştiu, parcă sunt puţin „liniştit”, căci într-un vis de noapte (Geneza 20. 3), am stat cu capul pe genunchii Domnului întrebându-L dacă mă iubeşte, la care mi-a răspuns: „Atât de mult, încât Mi-am dat viaţa pentru tine”.

Iată și câteva mărturii biblice în care Domnul Se arată celor mântuiţi: Geneza 12. 7; 17. 1; 18. 1; 19. 19; 20. 3; 26. 2, 24; 31. 34; 35. 1, 9; 48. 3; Exod 3. 2, 16; 4. 1, 5; 5. 3; 6. 3; 16. 10; Marcu 16. 9, 12, 14; Luca 24. 34, 40; Ioan 21. 1; F. A. 9. 3-6, 17; 13. 31; 23. 11; 26. 16; 1 Cor. 15. 5-7.

Pentru a ajunge (Matei 24. 13), în a TREIA fază a mântuirii, se intră pe o singură UŞĂ, dar şi aceasta este foarte strâmtă (Luca 13. 24). Ca să intri pe acea poartă, mai întâi trebuie să faci negoţ (Matei 25. 16-29) cu talanţii care ţi-au fost daţi - adică să vesteşti Evanghelia -, ca SĂ NU îţi fie luaţi (Luca 8. 18), ca să poţi AJUNGE la MÂNTUIRE (Rom. 10. 10). Având în vedere că acestea sunt vremuri de LEPĂDARE de credinţă (2 Tes. 2. 3), oare câţi mai sunt, în adevăr, care fac negoţ cu talanţii de la Domnul?

Oameni buni, ştiţi ce înseamnă lepădarea de credinţă? NEPĂSAREA! Nepăsare faţă de ce spun Sfintele Scripturi, nepăsare faţă de cuvintele Domnului Iisus (Ioan 12. 47-48), nepăsare faţă de păzirea poruncilor (Ioan 14. 21), NEPĂSARE faţă de rânduielile Lui (Ezec. 20. 21) care duc la mântuire, în final, NEPĂSARE faţă de o mântuire aşa de MARE (Ev. 2. 3).

Mă îngrozesc, căci văd la tot pasul oameni din diferite religii şi culte, care citesc tot felul de cărţi care conţin doar poveşti şi basme meşteşugit alcătuite (2 Petru 1. 16) şi care NU conţin strict cuvintele Domnului care au în ele duh de viaţă (Ioan 6. 63, și care duc la mântuire. În schimb, Noul Testament, învăţătura Domnului Iisus (2 Ioan 9-10) despre care Domnul spune ca să NU se depărteze de ochii noştri (Iosua 1. 8; Iacov 1. 25), este pusă undeva pe ultimul loc, citind din ea ocazional, sau chiar deloc. Intoxicarea este mare, că se vorbește de o siguranţă a mântuirii, în schimb, câţi suntem pregătiţi pentru mântuire, care NU se poate face, decât după învăţătura Domnului Iisus?

Arătarea acestui fiu al pierzării, omul fărădelegii, se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de basme şi poveşti, minuni, semne şi puteri mincinoase (2 Tes. 2. 9). El va face semne mari (Apoc. 16. 13, 14), înşelând pe locuitorii pământului (Apoc. 13. 13-14) cu semnele care i-au fost date să le facă. Va căuta să înşele, DACĂ va fi cu putinţă, chiar şi din cei aleşi - Biserica - (Matei 24. 24). I s-a dat putere să dea suflare de viaţă icoanei fiarei, ca aceasta să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi aceia care NU se vor închina (Apoc. 13. 15) icoanei fiarei. „Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu” (Apoc. 14. 12).

Fraților și surorilor, care sunt acei sfinţi cărora li se va pune răbdarea la încercare, nu Biserica? Biserica Domnului, fraților, Biserica pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său (F. A. 20. 28)!

Omul fărădelegii (2 Tes. 2. 3) va face ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi (adică din Biserică) şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apoc. 13. 16-18). Observaţi că aici se vorbeşte de nişte oameni slobozi? Care sunt acei oameni slobozi? Sunt aceia despre care vorbeşte Domnul Iisus în Ioan 8. 31-36.  ATUNCI, și numai atunci,  se va vedea răbdarea celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Domnul Iisus (Apoc. 13. 10).

De când se va descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării (2 Tes. 2. 3), urâciunea pustiirii (Matei 24. 15; Daniel 12. 11), şi se va aşeza în Templul (Rom. 3. 16-17) lui Dumnezeu, în Biserică, dându-se drept  (2 Tes. 2. 4)  Dumnezeu, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. Vă rog să luaţi bine seama, se spune de câteva ori în Biblie, că cine va răbda până la urmă,  va fi mântuit (Matei 10. 22; 24. 13; Marcu 13. 13;   Ev. 3. 6, 14; Apoc. 2. 10).

În Lev. 18, Domnul spune despre multe lucruri pe care păgânii le fac, iar poporul lui Dumnezeu NU TREBUIE să le facă, ca să NU se spurce (Lev. 18. 30). Aceasta este înţelepciunea (Iov 28. 28) şi priceperea poporului lui Dumnezeu înaintea popoarelor (Deut. 4. 6), dacă va împlini cu scumpătate tot ce ne-a lăsat Domnul Iisus în legea desăvârşită, legea slobozeniei (Iacov 1. 22-25).

Care este înţeleptul? acela care aduce ÎNVĂŢĂTURI NOI pe buzele lui (Prov. 16. 23). Însă unii (Ioan 10. 12) nu sunt de nici un folos oamenilor, fiindcă ei spun numai poveşti, basme, istorii, care nu ne aduc nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură (1 Cor. 14. 6), care să ducă pe om la mântuirea pe care o va aduce Domnul la a doua Sa venire (Ev. 9. 28).

Aţi văzut pe Antihristul, omul fărădelegii, despre care se spune în 2 Tes. cap. 2, aşezat în Templul lui Dumnezeu? A venit acea unică religie? Pentru că toate întrunirile ecumenice care au loc şi alte întruniri la nivel de state, şi multe alte lucruri, cum sunt scăderile economice, căderea burselor şi băncilor, scăderea nivelului de trai, globalizarea, nu sunt altceva decât pregătirea pentru întronarea (Apoc. 17. 17) făţişă a lui Satan, care va scoate banii de pe piaţă, şi va pune ca monedă UNICĂ pe tot pământul, pecetea lui, 666.

Antihristul, omul fărădelegii, fiul pierzării (2 Tes. 2. 3), va fi acea persoană care va „redresa” economia mondială, făcând să dispară banii, dar având o monedă a lui, 666, unică pe tot pământul, fără de care, NIMENI NU va putea să cumpere sau să vândă în pieţele lumii.

Acest 666 este un semn al lui Satan, care va fi pus pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apoc. 13. 16). Tot acest fiu al pierzării, va mai face ceva oribil, va distruge toate Bibliile de pe faţa pământului, iar pe oamenii lui Dumnezeu îi va omorî (Matei 24. 9; Apoc. 13. 7) sau îi va deporta. De aceea, oamenii nu vor mai avea de unde să audă cuvintele lui Dumnezeu (Amos 8. 11) care îi poate duce pe oameni spre mântuire. Va da legi prin care se vor unifica toate cultele pentru a forma o singură religie universală. Vor spune toţi: „dacă toată lumea recunoaşte că există un singur Dumnezeu, atunci să existe şi o singură religie, la care să se supună TOATE cultele care spun că există un singur Dumnezeu”, dar fără Biblii, fără rugăciuni prin Duhul Sfânt, fără stăruinţe. Ne va pune să semnăm pentru aderarea la acea religie şi să ne supunem regulilor lor. Dar, cine îşi va păstra credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna (Iuda 3), NU va semna (citeşte vremea sfârşitului Sântana – Arad 2011 Sumbre prorocii (partea a II-a)) pentru a adera la acea religie, şi atunci vom avea de suferit, vom fi prigoniți (Matei 24. 9) şi chiar omorâți (Ioan 16. 2). S-au întâmplat ceva din toate acestea? NU! Au venit cei doi martori ai lui Dumnezeu, adică Ilie şi Enoh, care trebuie să moară (Apoc. 11. 7-8) şi ei aşa cum este rânduit de Dumnezeu pentru fiecare om (Ev. 9. 27), şi pe care îi va vedea orice om de pe faţa pământului (Apoc. 11. 9)?

Deci, dacă nu sa văzut toate acestea, să nu mai vorbim de răpire, ci cum să trăim și să împlinim cuvintele Domnului, trăind în sfinţenie pentru a fi mântuiţi.

Despre venirea Domnului se vorbeşte de aproape 2000 de ani (Iac. 5. 8; 2 Petru 1. 16), dar nici unul din cei ce au vorbit, nu s-au culcat pe o ureche aşteptând venirea Domnului, ei au trăit după învăţătura Domnului, pentru a se putea întâlni cu Domnul (Fil. 1. 23) şi pentru a avea parte de întâia înviere (1 Tes. 4. 16; Apoc. 20. 6),  aceasta este cheia mântuirii, să fii pregătit ca să ai parte de întâia înviere, sau, de răpire.

De când a plecat Domnul la cer, au trecut doar două zile cereşti (2000 de ani pământeşti), şi El va veni în a treia zi (Osea 6. 2), adică în mileniul trei, în a treia mie de ani, şi vom trăi înaintea Lui. Că va veni la prima strajă, la a doua, sau la treia strajă din noapte (Ps. 90. 4), adică în prima parte a miei de ani, sau în a doua, sau în treia (Luca 12. 38) parte, nu avem de unde şti. De aceea, tu, eu, trebuie să veghem asupra sufletelor noastre (Deut. 4. 15, 16) ca SĂ NU ne stricăm, şi să nu dăm uitării legământul pe care l-am încheiat cu Dumnezeu (Deut. 4. 23) la apa botezului. Fiindcă plecarea noastră de pe pământ, nu ştim când va fi, poate în clipa următoare, suntem oare pregătiţi după învăţătura Domnului? Cât despre răpire, care se referă numai la rămăşiţa Bisericii din vremuri îndepărtate, un lucru îl ştiu sigur, mulţi sunt în adormire şi mulţi nepregătiţi (Matei 24. 44; 25. 16), fecioare nechibzuite (Matei 25. 2), şi plecarea lor de pe pământ NU îi va găsi pregătiţi după învăţătura Domnului Iisus.

Toți - chiar și lumea (Rom. 8. 19), - am vrea ca Domnul să vină mai repede, ca să scăpăm de viaţa asta amărâtă, chinuită şi obositoare. Eu, în rugăciunile mele mă rugam Domnului de multe ori ca să vină mai repede, dar la un moment dat, Domnul mi-a spus: „Nu pot să vin, până NU se vor împlini TOATE cuvintele Mele” (Matei 5. 18; 24. 35; Luca 21. 23). M-am speriat de cele auzite, şi o perioadă NU m-am mai rugat aşa, şi după ceva vreme, iar am început să mă rog aşa, şi atunci iarăşi Domnul mi-a spus: „Nu pot să vin, fiindcă mai am de mântuit din generaţiile viitoare”.

De aceea, noi trebuie să ne luptăm cât atârnă de noi, ca să trăim în sfinţenie (2 Petru 3. 14), să fim sfinţi, ca să avem parte de întâia înviere (1 Tes. 4. 13–17), căci fericiţi sunt cei ce au parte de întâia înviere (Apoc. 20. 6), căci asupra lor a doua moarte nu are nici o putere, şi vom fi laolaltă cu cei ce vor fi răpiţi în zilele acelea.

Acel fiu al pierzării, omul fărădelegii, va face război (Apoc. 12. 17) cu sfinţii (cu Biserica) să-i biruiască (Apoc. 13. 7; Daniel 7. 21-22), dar Domnul îi va păzi (Apoc. 3. 10), numai pe acei care păzesc şi ei poruncile Lui (Lev. 19. 37; Ioan 14. 15).

Rămăşiţa Bisericii, - (spun rămășița, fiindcă restul Bisericii, se află în sânul lui Avram) -, va fi dată în mâinile lui Satan când va veni el cu noile legi (Apoc. 13. 7; Daniel 7. 21, 25), şi va fi chinuită în timpul celor patruzeci şi două de luni (Apoc. 13. 5). De ce va fi chinuită? Pentru că aceia al căror nume au fost scrise în cartea vieţii Mielului (Apoc. 13. 8), NU vor primi semnul pe mână sau frunte, și nici NU se vor închina fiarei şi icoanei ei chiar cu preţul vieţii lor, şi de aceştia va avea Domnul grijă, și va face cu ei isprăvi mari (Ps. 60. 12). După aceea, rămăşiţa Bisericii va fi dusă pentru o vreme în pustie (Apoc. 12. 14), şi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot (Daniel 12. 7), atunci va veni izbăvirea. Adevărata răpire a rămăşiţei Bisericii - pentru că mulţi vor fi adormit (1 Tes. 4. 13) în Domnul înainte de răpire -, va avea loc spre sfârşitul necazului cel mare (Matei 24. 29-31), înainte de ultimele urgii descrise în Apoc. 16. . , aici va fi răpită Biserica (Apoc. 21. 9).   

În Evanghelie (Matei 24. 22), însuşi Domnul Iisus spune, că cei aleşi, adică Biserica, va fi pe pământ. În 1 Cor. 15. 52, Duhul Sfânt ne spune destul de lămurit şi de clar când va fi răpirea: „la cea din urmă trâmbiţă”. Înainte de a suna cel de al şaptelea înger, va suna Domnul Iisus cu trâmbiţa lui Dumnezeu (Zah. 9. 14-16; 1 Tes. 4. 15-17). El va da semnalul îngerilor Săi (Matei 24. 30, 31), pentru a strânge rămăşiţa credincioşilor Lui (Ps. 50. 5). În Matei 24. 31, arată momentul în care va fi răpită rămăşiţa Bisericii. De aceste ultime urgii, va fi scăpată rămăşiţa Bisericii, fiindcă acestea sunt urgii de neimaginat.

În 2 Petru 3. 10, ni se spune despre venirea zilei Domnului, că va fi ziua Domnului cea înfricoşată (Ioel 2. 11), o zi de întuneric şi groază mare, o zi de pustiire a Celui Atotputernic (Ioel 1. 15), o zi de întuneric (Amos 5. 18), o zi când se vor întuneca cerurile ziua nămiaza mare (Is. 13. 9, 10; Amos 8. 9).

Ziua aceasta a Domnului este aproape, şi vine în grabă, este ziua cea amarnică (Ţef. 1. 14). Ea va fi o zi de mânie, o zi de necaz şi GROAZĂ, o zi de pustiire şi nimicire a întregului pământ şi univers, când se vor clătina şi cerurile şi pământul  (Ev. 12. 26), marea şi uscatul (Hag. 2. 6). Este ziua când cerurile vor trece cu trosnet, şi trupuri cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el va arde.

De ce va fi aşa de cumplit şi aşa de groaznic? Pentru că va fi ceva ce nu a mai fost de când a fost creat omul pe pământ (Matei 24. 21).  Toate acestea sunt scrise pentru noi în 2 Petru 3. 10-14, și vă rog să le citiți, iar versetul 14, vă rog să-l citiți de multe, multe ori.

Tot în 2 Petru 3. 10, Cuvântul spune: „Cerurile vor trece cu trosnet”. SĂ NU credeţi că vor fi aşa nişte trosnete ca cele de artificii? NU! Vor fi nişte trosnete şi bubuituri ce nu a auzit omul de când este el pe pământ, aşa bubuituri îngrozitoare, încât se vor ascunde oamenii în găurile pământului. Într-o noapte, în al optulea ceas, ora 02, când mă uitam la ceruri şi cugetam la legile Domnului, Dumnezeu mi-a făcut cunoscut lucruri de groază, şi anume: că tot ce este în universul acesta, văzute şi nevăzute, se vor pune într-o mişcare îngrozitoare. Astre, asteroizi şi alte lucruri mari și mici, se vor ciocni, vor avea loc explozii neimaginate, se vor forma planete de o frumuseţe rară (1 Cor. 2. 9, 10), fiindcă în Universul cel nou, pentru viaţa veşnică, în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, NU va mai exista NICI un loc care SĂ NU poată fi locuit, în care SĂ NU poată merge omul (1 Cor. 15. 49) care a slujit lui Dumnezeu, creația mâinilor Lui.

În Împărăţia lui Dumnezeu oamenii vor fi ca îngerii (Matei 22. 30; Marcu 12. 24, 25; Luca 20. 34-36), şi ei se vor bucura de viaţă, atât pe pământul cel nou, cât şi în TOT Universul, pentru că vom fi ca Domnul Iisus (1 Ioan 3. 2). Exploziile şi evenimentele ce vor avea loc în Univers, vor fi pentru a face Domnul cerurile cele noi (Is. 65. 17; 66. 22; 2 Petru 3. 13; Apoc. 21. 1), aşa de minunate, ce nu a mai văzut ochiul omenesc (Is. 64. 4), străvezii, aşa de curate vor fi (Exod 24. 10).

Oare ce fel de oameni ar trebui să fie cei aleşi (rămășița Bisericii) care vor fi la vremea aceea pe pământ? Trebuie să aibă o purtare foarte sfântă şi evlavioasă (2 Petru 3. 11-14), să fie sfinţi aşa cum cere Domnul (Lev. 11. 44, 45; 19. 2; 20. 7, 26; 1Petru 1. 16) ca să fie păziţi (Apoc. 3. 10) şi să aibă parte de răpire!

În Apoc. 15. 2, Ioan vede pe o mare de sticlă amestecată cu foc, pe biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei; vedeți ce se spune aici, - biruitorii fiarei - și atunci cum se zice că Biserica va fi răpită de pe pământ înainte de icoana fiarei și a numărului ei?

CUUUM! Cum să ignorăm ce spune Dumnezeu în Scripturi, și să ne facem noi niște planuri după cum am vrea noi, prin care să prostim pe oameni pentru a se culca fără grija mântuirii!

A venit cineva ( Evr. 11. 35-40) până acum la noi să ne oblige să primim pe mână sau pe frunte numărul 666, sau numele acestui număr, iar noi cu preţul vieţii să-l refuzăm?

A venit cineva să ne spună, dacă nu vreți să primiți semnul fiarei, atunci vă faceți bocceluța și părăsiți casa, nu mai este a voastră?

A venit cineva la noi să ne spună, dacă nu primiți semnul fiarei, iau copilul acesta și îi tai gâtul, și noi să-i spunem, nu-i nimic, taie-l, mă voi întâlni cu el la Domnul?

A venit cineva la noi să ne zică, dacă nu primiți semnul fiarei, de azi încolo, nu veți mai putea cumpăra nimic de nicăieri, și veți muri de foame, și noi să le spunem, nu-i nimic, ne va hrăni Domnul?

Atunci, dacă nu s-a trecut prin toate acestea, de ce vorbim de răpire? Despre răpire vorbim doar ca să ne îmbătăm cu apă de ploaie! Să vorbim despre lucrurile mari, despre cuvântul neprihănire (Ev. 5. 13), să învăţăm din învăţătura Domnului Iisus ca să trăim acea neprihănire a Domnului (1 Ioan 2. 6) ca să avem parte de prima înviere!

-          NU ESTE MÂNTUIRE fără a împlini ce ne-a lăsat Domnul Iisus scris în legea slobozeniei (Iac. 1. 22-25).

-          NU ESTE MÂNTUIRE fără fapte (Iacov 2. 17, 20, 22, 24, 26).

-          Nu este MÂNTUIRE fără a ne face ca nişte copilaşi (Matei 18. 3).

-          NU este credinţă MÂNTUITOARE fără fapte, şi iată şi versetele biblice care ne confirmă acest lucru: Col. 1. 10; Ef. 2. 10; Tit 1. 16; 2. 7; 3. 14; Filimon 6; Ev. 10. 24, 39; 11. 7, 8-11, 17, 20…; Iacov 3. 3, 17; 2 Petru 1. 5; 1Ioan 3. 12, 18; Apoc. 2. 2, 5, 19, 23; 3. 1, 2, 8, 15; 14. 13; 20. 13.  

Dacă ar fi cu putință mântuirea, fără a împlini ce stă scris în Sfintele Scripturi, atunci nu ne-ar mai fi lăsat Domnul cele scrise. Iar dacă cineva crede că poate fi mântuit, doar prin niște așa zise credințe ale oamenilor, fără împlinirea celor scrise, înseamnă că Îl face pe Dumnezeu mincinos, iar Dumnezeu nu poate să mintă (Tit 1. 2).

De ce se vorbește numai de răpire? Dacă vom fi în viață la momentul acela, suntem pregătiţi pentru nenorocirile prin care Domnul spune că va trece Biserica (Apoc. 11. 7; 12. 17; 13. 7; Daniel 7. 21)? Avem acele fapte BUNE trasate de Biblie pentru a putea face faţă nenorocirilor prin care va trece omenirea (Matei 24. 21, 22)?  

Biblia spune că cel mai bun om de pe pământ, este ca un mărăcine, şi cel mai cinstit, este mai rău ca un tufiş de spini (Mica 7. 4).  Suntem noi pregătiţi pentru momentul când Domnul Îşi va trimite îngerii Săi ca să adune pe aleşii Lui (Matei 24. 31)?

Vor ajunge spini şi mărăcini în Împărăţia lui Dumnezeu? Să nu se mai vorbească vorbe în vânt despre răpire! Au apărut acele lăcuste din Apoc. 9, care vor chinui cinci luni de zile pe oamenii care nu vor avea pe frunte pecetea lui Dumnezeu?

Vedeţi? Se vorbeşte că vor fi pe pământ la vremea aceea nişte oameni cu pecetea lui Dumnezeu pe frunte, şi aceştia sunt sfinţii, adică Biserica, despre care vorbesc toţi proorocii (Daniel 7. 21). Iar alții vor avea semnul Fiarei pe frunțile lor (Apo. 13. 16, 17). Însă uluiala mare va fi la urmă (Mica 7. 4)!

Tot în Apoc. în vedenia lui Ioan, unul din bătrânii din cer de la Dumnezeu, îl întreabă pe Ioan (Apoc. 7. 13): „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit? ” Ioan răspunde: „Tu ştii”. Şi bătrânul zice: „Aceştia VIN din necazul cel mare (Apoc. 7. 14). Observaţi cum spune bătrânul. El nu spune că „au venit”, sau „sunt veniţi”, ci spune „VIN”, ceva la prezent, la momentul acela, fiecare după cum era omorât, chinuit de stăpânitorul lumii, Satan.

Deci fraţi şi surori, luaţi bine seama, căci în Împărăţia lui Dumnezeu ceea veşnică, NU se intră aşa de uşor după cum ar crede omul, ci numai după niște reguli stricte, stabilite de Dumnezeu, dinainte de veșnicii.

Creştinii care vor fi rămas pe pământ la vremea aceea, trebuie să fie tare sfinţi ca să poată să scape în zilele acelea. Însă nu numai aceia, ci toţi care zic că sunt creştini, trebuie să fie sfinţi ca şi Învățătorul lor - Domnul Iisus Hristos - (Lev. 19. 2; 1 Petru 1. 16); ca să aibă şi ei parte de întâia înviere, unde se vor întâlni cu cei ce vor fi răpiți de pe pământ. Şi ne vom sfinţi, dacă ne vom naşte din nou, dacă ne vom face ca nişte copilaşi, dacă păzim poruncile Lui (Ioan 15. 10); dacă rămâne El în noi prin stăruinţă (F. A. 2. 42) în împărtăşirea cu trupul şi sângele Lui (Ioan 6. 56); dacă rămân în noi cuvintele Lui (Ioan 15. 3-7); dacă spunem numai ce ne-a poruncit El; dacă vorbim numai cuvintele Lui (Ioan 17. 8; 1 Petru 4. 11) după cum ne cere El, adică SĂ NU vorbim nimic de la noi, căci El a vorbit doar ce a auzit şi ce i-a spus Tatăl (Ioan 8. 28; 12. 49). Deci, și noi trebuie să vorbim ce am auzit şi ce ne-a spus Domnul Iisus de la Tatăl, nici un alt cuvânt în afară de ce ne-a vorbit El. Aceste lucruri sunt importante în viaţa creştinului pentru a fi mântuit.

Cel ce ne-a ales (Ioan 15. 16) pentru mântuire, trebuie să fie cu noi, SĂ NU ne lase singuri ca să putem duce mântuirea până la capăt. Dar, ca să fie cu noi, trebuie să facem cum a făcut El, să facem ce-I este plăcut Tatălui (Ioan 8. 29), adică să păzim cuvintele Lui (Ioan 12. 47-50; 17. 6-8) din legea desăvârşită a mântuirii (Iac. 1. 25).

Cine NU păzeşte cuvintele Lui, este un mincinos (1 Ioan 2. 4), şi locul mincinoşilor este în iad (Apoc. 21. 8).

Să ne întoarcem la legile Domnului şi nici un rău nu ne va ajunge. Vegheaţi fraţi şi surori şi voi tineret fără minte - (căci vrăjmaşul, câştigă (Plân. 1. 16) teren asupra voastră) -,  căci suntem în clipa când judecata lui Dumnezeu stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu (Evr. 3. 6)! Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce NU ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos (1 Petru 4. 17-18)?

Vedeţi ce spune Duhul Sfânt prin Petru? Ați văzut la începutul acestei scrieri ce spune Domnul prin proorocul Țefania, ”POATE veți fi….. ”. Fraţi şi surori, luaţi seama cu frică şi cutremur (Fil. 2. 12), ce înfricoşător este cuvântul, „POATE”! Apostolul Pavel, cred că se temea tare mult de acest cuvânt, pentru că el nu a spus că este mântuit, nici că aștepta răpirea, ci a spus: „dacă voi putea, să ajung cu orice chip, la învierea din morţi (Filipeni 3. 10-14; 2 Tim. 4. 7, 8).

Fraţii şi surorile mele, să veghem şi să împotrivim diavolului tari NUMAI în cuvintele Domnului (1 Petru 5. 8-9).

Să ne aducem aminte mereu, dacă cunoaştem Scripturile, dacă nu, să căutăm în Scripturi, să vedem, cum diavolul a căutat cu Scriptura să-L ademenească şi pe Domnul Iisus (Matei 4. 6). Aşa face şi astăzi cu cei care nu veghează şi nu se roagă (Matei 26. 41; Luca 21. 36) şi nu cunosc Scripturile şi pe Dumnezeu (Matei 22. 29).

Frați și surori, este plină lumea de, - așa cum își spun ei -, CREȘTINI, e plină lumea de creștini, dar la tot pasul, este numai suferință, nenorociri, lipsuri, crime, spargeri, omoruri, violuri, bătăi, certuri, ș. m, m. a. dar știți fraților, DE CE? Pentru că pe pământ, după Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, sunt doar două categorii de oameni; CREȘTINI, născuți din Dumnezeu (1Ioan 3. 9, 10), care-L cunosc și iubesc pe Dumnezeu (1 Ioan 2. 3-5) păzind cu frică și cutremur (Filipeni 2. 12; 1 Petru 1. 17) poruncile Domnului; iar a doua categorie, PĂGÂNI (Mat. 5. 47;   6. 7; Efes. 4. 17), cei care păcătuiesc (1 Ioan 3. 8), fiii celui Rău (Mat. 13. 38).

Două categorii de oameni, DOUĂ surse de învățătură; DUMNEZEU și SATAN.

Pentru creștini, Dumnezeu prin oameni care ascultă de El prin Cuvântul din Scripturi, neabătându-se nici la dreapta nici la stânga de la ce stă scris (! Cor. 4. 6),   și pentru păgâni, Satan, prin oameni, care NU vor să asculte de Dumnezeu, prin Cuvântul din Scripturi.

Frați și surori, să luăm bine seama, căci cuvântul lui Dumnezeu, care este o putere mare (Rom. 1. 16), el poate fi; în gura unora, adevăr, pentru că sunt oameni ai lui Dumnezeu, iar în gura altora, fiii celui rău (Matei 13. 38), este minciună (Matei 4. 3-10). Cuvântul lui Dumnezeu, NUMAI în gura oamenilor aleși de Dumnezeu, poate fi adevărul, țineți bine minte aceste lucruri (1 Împ. 17. 24 ). Este scris în Scripturi acest lucru; în Ps. 139. 20, zice: ”Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi! ” iar în Zaharia 13. 4, zice: ”În ziua aceea, proorocii se vor rușina fiecare de vedeniile lor, când vor prooroci, și nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni”.

 

 



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 261
Opțiuni