Omul pe tronul lui Dumnezeu

Voi, care v-ați ridicat singuri și v-ați așezat pe locuri care nu v-au fost date. Voi, care ați confundat îngăduința lui Dumnezeu cu aprobarea Lui. Voi, care ați crezut că tăcerea cerului înseamnă că nu vede. Vede.

Ați crescut mari în ochii voștri și mici în adevăr. Ați îngrășat mândria și ați înfometat dreptatea. Ați îmbrăcat aroganța în limbaj frumos și ați numit-o „autoritate”.

Ați călcat peste oameni ca peste pietre de drum. Ați zdrobit pe cei slabi ca să vă simțiți puternici. Ați închis gura celor răniți ca să nu vă tulbure liniștea. V-ați făcut dumnezei peste vieți. Judecători fără milă. Stăpâni fără teamă.

Ați vorbit ca și cum cuvântul vostru ar fi lege. Ați cerut supunere, nu adevăr. Ați cerut loialitate, nu dreptate. Și v-ați închinat propriei imagini. Ați spus „pace”, dar ați adus frică. Ați spus „ordine”, dar ați semănat teroare tăcută. Ați spus „voia lui Dumnezeu”, dar a fost doar voia voastră.

Vai de voi, pentru că ați înlocuit pe Cel Veșnic cu voi înșivă. Vai de voi, pentru că ați luat slava care nu vi se cuvine. Vai de voi, pentru că v-ați atins de suflete ca de lucruri.

Ați uitat un lucru: Dumnezeu nu împarte tronul, și nu negociază cu mândria.

Ziua vine. Nu ca o șoaptă, ci ca un cutremur. Nu ca o corectare blândă, ci ca o prăbușire.

Tot ce ați clădit pe frică va cădea. Tot ce ați susținut prin tăcere forțată se va rupe. Tot ce ați apărat cu poziție, nu cu adevăr, va arde. Coroanele voastre vor fi smulse. Scaunele voastre vor fi goale. Și vocile pe care le-ați redus la tăcere vor sta martor. Atunci nu veți mai vorbi tare. Atunci nu veți mai controla nimic. Atunci veți sta mici, goi, fără titlu, fără protecție.

Pentru că Dumnezeu coboară munții mândriei și ridică praful celor zdrobiți.

Nu vă jucați cu răbdarea Lui. Nu vă ascundeți după nume, funcții sau aplauze. Nu confundați puterea de azi cu siguranța de mâine.

Coborâți, pocăiți-vă cât încă mai este timp. Pentru că atunci când Dumnezeu se ridică, nimeni nu mai stă în picioare.
Diana G. U.