Așteptarea care lucrează mai mult decât graba

Graba nu vine din credință, ci din frică. Din teama că lucrurile scapă de sub control, că durerea va dura prea mult, că Dumnezeu tace. Când inima este apăsată, graba devine un strigăt nerostit: „Doamne, fă ceva acum.” Așa se naște lupta dintre dorința omului și lucrarea lui Dumnezeu.

Au fost vremuri în care nu știam să aștept. Mă rugam, dar în același timp mă zbăteam. Căutam uși deschise cu forța, voiam semne clare, răspunsuri rapide. Orice zi fără schimbare mă neliniștea. Graba mă făcea să mă uit mai mult la problemă decât la Dumnezeu. În loc să aduc pace, mă consuma pe dinăuntru. Mă obosea, mă încorda, mă făcea să cred că dacă nu se întâmplă repede, nu se va întâmpla deloc.

În grabă, rugăciunea mea era plină de presiune. Credeam că insistența va grăbi cerul. Dar Dumnezeu nu lucrează sub presiunea omului. El lucrează sub ascultare. Când răspunsul întârzia, se ridica lupta: între credință și îndoială, între nădejde și descurajare. Era o luptă tăcută, purtată noapte de noapte, în care mă întrebam de ce Dumnezeu nu schimbă situația, de ce nu oprește încercarea.

Și eu mă grăbeam ca să se rezolve lucrurile repede. Voiam ieșirea mai mult decât lucrarea, alinarea mai mult decât voia Lui. Dar prin încercări grele, prin drumuri care păreau închise și prin așteptări care dureau, Dumnezeu m-a învățat așteptarea. Nu prin cuvinte, ci prin experiență. M-a învățat că așteptarea nu înseamnă abandon, ci încredere. Nu înseamnă slăbiciune, ci predare.

În timp ce eu voiam să se termine lupta, Dumnezeu lucra în mine. În timp ce eu ceream grabă, El zidea răbdare. Am început să înțeleg că întârzierea nu era lipsă de dragoste, ci dovada ei. Dumnezeu nu refuza răspunsul, ci pregătea sufletul să-l poată purta.

Așteptarea m-a dezbrăcat de control. M-a învățat să stau înaintea Lui fără să cer explicații, doar cu încredere. Când nu se schimba ceea ce vedeam, se schimba ceea ce eram. Graba m-ar fi scos din încercare mai repede, dar așteptarea m-a scos mai întreagă.

Dumnezeu lucrează adânc, nu rapid. El nu repară doar situații, ci formează inimi. Așteptarea care lucrează mai mult decât graba este locul unde credința încetează să se mai sprijine pe rezultate și începe să se sprijine pe Dumnezeu însuși. Acolo, în tăcere, fără grabă, El face cea mai mare lucrare.
Diana G. U.