1. Mai presus de orice: de credinţă, de-avânt,
De orice dar care biruie firea,
/: Mai presus de minuni, de tării, de cununi,
Mai presus de orice, e iubirea! :/

2. Prin credinţă răstorni munţi înalţi şi cetăţi
Şi-ţi arunci peste veacuri privirea;
/: Dar, în cele cereşti, eşti atât cât iubeşti!
Mai presus de orice, e iubirea! :/

3. Dumnezeu e măreţ, gem în cale-I furtuni,
Se cutremură toată zidirea...
/: Dar, în ”susurul blând”, Îl auzi murmurând,
Mai presus de orice e iubirea! :/

4. Pregătiţi-vă, stânci, pentru Templul Etern!
Orice piatră îşi are menirea;
/: Chiar pământu-i primit, căci Isus l-a sfinţit
Când a scris pe pământ ce-i iubirea... :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 104.
Autor text: Costache Ioanid.