1. Mai presus de orice slavă
și de binecuvântare,
este Numele Tău, Doamne,
Dumnezeul slavei mare.
De aceea-n orice vreme
Ție se cuvine, Ție
laudă și-nchinăciune
și cântări de veselie!

2. Mai presus de orice vorbă
spusă, Doamne, despre Tine,
este Numele Tău veșnic
ce ne umple și ne ține.
De aceea-n orice vreme
Ție, se cuvine, Ție
slavă, Dumnezeul vieții,
îmbrăcat în măreție.

3. Mai presus de toate, toate
este tainicul Tău Nume,
cine poate să-L cuprindă
și întreg să-L spună cum e?
- El e harul tot și veșnic,
cât nu-i dat ca să se știe,
de aceea, Doamne, pururi
ne-nchinăm - mărire Ție!

I: Cântările Harului, volumul 6, cântarea 110.