1. AI cui e soarele de-a pururi
şi-al cui pământul, pentru veac?
Cine-a venit aici puternic,
şi cine n-a plecat sărac?
Cine-i pe lumea asta veşnic
şi ce-i aici netrecător?
/: Ce oare e mai slab ca omul,
ce zboară oare mai uşor? :/

2. Ce-i mai supus ca viaţa-n lume
la trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să aducă
sfârșitul unei triste seri?
Cine-a putut opri vreodată
vreun timp şi-un soare pentru el?
/: Cine-a putut să scape oare
de putrezirea de vreun fel? :/

3. A-cui averi n-au fost trecute,
şi-al cui lăcaş nu s-a mutat?
A cui tărie n-a fost frântă
şi-acui mărire n-a-ncetat?
Sărmane călător, ia seama,
la câţi au fost şi nu mai sunt,
/: aceeaşi soart-ai şi tu-n lume,
nu-ți crede raiul pe pământ. :/

I: Cântările Harului, volumul 2, cântarea 352.
Autor text: Traian Dorz